Ada Kaleh – un vis cu Dunărea la picioare şi luna în oglinda ei

Au trecut 50 de ani de când Pervin Halimoglu spune că se visează încă pe insulă şi că nu-şi aminteşte dacă se mai visează în altă parte.

Avea pe atunci 18 ani şi a venit în acestă vară din Turcia,special pentru o întâlnire a insularilor în Bucureşti. Poartă în suflet şi în minte imaginea lunii oglindindu-se în Dunare şi ea, copilă, împreună cu bunica stând pe mal, cu picioarele în apă admirând în tăcere acel tablou feeric viu.

Pe lângă multele amintiri din copilărie şi adolescenţă nu poate uita, cum după ce au fost evacuaţi de pe insulă, a revenit după un an insula a fost scufundată doi ani mai târziu de la evacuarea populaţiei ţi-a avut o strâmgere de inima, casa nu mai era, doar parul din curte, in care se urca şi stătea ore întregi şi citea. Era luna mai, iar părul copilăriei ei o astepta întinzând spre ea bratele pline de flori albe, imaculate .

Dacă cineva care avea 18 ani nu poate uita acel paradis, ce-a fost oare în sufletele oamenilor care o viaţă au trăit pe insulă. Acolo se născuseră, acolo imbătrâniseră, aveau o viaţă, mici afaceri şi dintr-o dată viaţa lor a trebuit să ia o altă întorsătură.

Cei aproape 700 de locuitori ai insulei erau, în marea lor majoritate turci și se ocupau în special cu creșterea trandafirilor și comerțul cu produse tradiționale turcești. Foarte mulţi turişti vizitau insula şi gustau din toate bunătăţurile făcute de insulari.

Insula Ada Kaleh a fost locuită încă din antichitate şi s-a aflat sute de ani sub ocupație otomană, austro-ungară. A devenit teritoriu românesc după primul război mondial și a dispărut prin scufundare după construirea Barajului Porțile de Fier.

S-au întîlnit în această vară câţiva insulari şi urmaşii lor în cadrul unui eveniment.
Eu am ascultat poveştile a trei doamne Vildan Iordache Caramanla, Mainur Apostol din Constanţa şi Pervin Halimoglu din Turcia.

Aveau vârste diferite când au părăsit insula dar toate au cele mai frumoase amintiri.

Ada Kaleh rămâne pentru cei care au trăit pe insulă un paradis pierdut, un vis pe care-l poartă mereu în suflet.