Acord privind normalizarea relaţiilor dintre Belgrad şi Priştina

Premierul Victor Ponta şi ministrul afacerilor externe, Titus Corlăţean, se întâlnesc cu Comisiile parlamentare pentru politică externă.

În discuţie este acordul din aprilie dintre Belgrad şi Priştina privind normalizarea relaţiilor între cele două părţi.

Parlamentarii, premierul şi ministrul de externe vor analiza şi impactul acordului asupra proceselor de integrare europeană şi euro-atlantică în Balcani.

Consilierul prezidenţial Iulian Chifu vorbeşte despre schimbările pe care le aduce acest acord în relaţia dintre Belgrad şi Priştina şi efectele lui asupra regiunii.

Iulian Chifu: În ciuda faptului că a existat un război, în ciuda declaraţiei unilaterale de independenţă, cum afirmă Belgradul, a Kosovo, există o relaţie directă, o recunoaştere a autorităţilor reciprocă. De asemenea, există recunoaşterea autorităţilor de la Kosovo ca şi autorităţi regionale şi există un acord stabilit, până într-un set de detalii, în privinţa evoluţiei situaţiei sârbilor din zona de nord a Kosovo. Acordul respectiv prevede şi modul de reprezentare a Kosovo în relaţiile regionale, dar şi o anumită autonomie a comunităţilor din zona de nord a Kosovo şi recunoaşterea reciprocă de către Belgrad a Kosovo ca autoritate regională, deci nu ca autoritate naţionale, nu ca stat.

Reporter: Premierul Serbiei a anunţat, la Radio România, că vor urma şi alte acorduri Belgrad-Priştina. Pot duce acestea, în final, şi la o recunoaştere a Kosovo ca stat de către Serbia?

Iulian Chifu: Este o recunoaştere a Kosovo, dar ca autoritate regională responsabilă pentru administraţia în regiunea pe care o controlează. Este vorba de o recunoaştere reciprocă a necesităţii stabilirii unor legături, a unor relaţii pe diferitele componente, în special sociale, economice, dar şi de interne, şi pentru combaterea diferitelor tipuri de trafic, însă nu recunoaşte în niciun punct Kosovo ca şi stat. Acest acord nu face un pas determinant în recunoaşterea de către Belgrad a Priştinei ca şi capitală a unui stat indepedent.

Reporter: Uneori, din Serbia s-au auzit voci care spun că Belgradul este cumva condiţionat pentru începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, de normalizare, dacă nu chiar recunoaştere a Kosovo ca stat.

Iulian Chifu: Formal, nu există nicio legătură între începutul acestor negocieri şi recunoaşterea independenţei Kosovo, e adevărat însă că a fost necesară clarificarea acestei relaţii între Belgrad şi Pristina, pentru a declanşa procesul de negociere. Fireşte că în momentul în care aceste negocieri vor fi derulate, lucrurile vor arăta pas cu pas limitele şi vor veni să testeze flexibilitatea Belgradului în modul de raportare la Pristina, ca autoritate a unei regiuni sau ca autoritate a unui stat vecin. Acum, dacă există o presiune din partea unor state majore sau a majorităţii faţă de statele care nu au recunoscut, după cum bine ştiţi, în politica externă de securitate şi apărare comună, deciziile sunt interguvernamentale, iar din acest punct de vedere nu există o posibilitate de a obţine o decizie, atât timp cât nu există decizia tuturor statelor pe această direcţie. Presiuni informale sunt, de interdependenţă, din interiorul Uniunii Europene, sunt prezente, dar fiecare din statele care în momentul de faţă nu au recunoscut independenţa Kosovo îşi au foarte clar afirmate poziţiile, limitele de negociere şi toate statele membre se raportează la această realitate.

Reporter: Dar pot viitoare acorduri între Belgrad şi Pristina să încurajeze unele state să recunoască la un moment dat Kosovo, chiar dacă Belgradul a spus că nu va face acest lucru?

Iulian Chifu: Faptul că unele state îşi flexibilizează poziţia şi o nuanţează este un lucru natural, ele, practic, se adaptează la ceea ce se întâmplă în relaţia dintre Belgrad şi Pristina, în măsura în care există formule de recunoaştere nuanţat pe anumite secvenţe de către Belgrad care este reprezentantul statului suveran, a unor elemente de autonomie, a unor elemente şi atribuţii ale Pristinei, e natural ca toate celelalte state să se raporteze la această realitate, însă recunoaşterea Kosovo ca şi stat este un pas care nu a fost făcut de către Belgrad şi e greu de aşteptat ca statele care nu au făcut acest pas să îl facă peste noapte.