1 Mai, de la Ziua Muncii la ziua grătarului
Din 1889, 1 Mai a devenit Ziua Internaţională a Muncii. În timp a devenit zi liberă în multe ţări, în care se serbează munca. În România a ajuns prilej de grătare şi de deschidere a sezonului estival.
Articol de Sorin Solomon, 30 Aprilie 2010, 13:49
Congresul Internaţionalei Socialiste a decretat, în anul 1889, 1 mai Ziua Internaţională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestaţii muncitoreşti.
În anul următor, în România această zi a fost sărbătorită de către mişcarea socialistă.
După război comuniştii de 1 mai autorităţile organizau manifestaţii uriaşe, coloanele de muncitori în ţinute festive fiind nevoite să scandeze lozinci şi să poarte pancarte uriaşe.
Tot de atunci s-a împământenit ideea de mici şi bere.
Muncitorii, după ce terminau defilarea de la piaţa televiziunii obişnuiau să meargă în Herăstrău "la un mic şi o bere".
Atât mai rămas în România din sărbătoarea muncii, la care s-a adăugat, după 1990, fuga tinerilor la mare.
Înghesuială la mici, la 1 Mai 2009, organizat în Parcul Izvor. Foto: Mediafax.
1 Mai în istorie
La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanţi au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite.
Cea mai mare demonstraţie a avut loc la Chicago, unde au mărşăluit 90 de mii de demonstranţi, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă.
Circa 35 de mii de muncitori au câştigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.
Ziua de 1 mai a devenit cunoscută în întreaga lume în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în acelaşi Chicago.
Numărul greviştilor se ridicase la peste 65 de mii.
Poliţia a intervenit, 4 protestatari au fost împuşcaţi şi mulţi alţii au fost răniţi.
În seara aceleaşi zile, a fost organizată o nouă demonstraţie.
Din mulţime, o bombă a fost aruncată spre sediul poliţiei.
Au fost răniţi 66 de poliţişti, dintre care 7 au decedat ulterior.
Poliţia a ripostat cu focuri de armă, rănind două sute de oameni, din care câţiva mortal.
8 lideri anarhişti, care aparţineau unei mişcări muncitoreşti promotoare a acţiunilor violente, au fost judecaţi.
Muncitorii din mai multe state din Europa au adunat fonduri pentru plata apărării.
În urma procesului, 5 dintre aceştia au fost condamnaţi la spânzurătoare şi 3 cu închisoarea pe viaţă.
Şapte ani mai târziu, o nouă investigaţie i-a găsit nevinovaţi pe cei 8.
Mai târziu, au apărut dovezi conform cărora, explozia a fost o diversiune, pusă la cale chiar de către un poliţist.
În anul 1888, la întrunirea Federaţiei Americane a Muncii s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 să fie data pentru susţinerea, prin manifestaţii şi greve, a zilei de muncă de 8 ore.
La 1 mai 1890, au avut loc demonstraţii în SUA, în majoritatea ţărilor europene, în Chile, Peru şi Cuba.
Până în 1904, Internaţionala socialistă a chemat toţi sindicaliştii şi socialiştii să demonstreze energic, pentru „stabilirea prin lege a zilei de muncă de 8 ore, cererile de clasă ale proletariatului şi pentru pace universală”.
La scurt timp, Federaţia Americană a Muncii s-a dezis cu totul de 1 mai, celebrând în schimb "Labor Day", în prima zi de luni a lui septembrie.
VIDEO: De la defilările comuniste, la bătaia pe mici gratis de la 1 Mai postdecembrist.
1 Mai - prilej de propagandă
În ţările comuniste, ziua de 1 Mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoţită de defilări propagandistice.
Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiţie a mişcării muncitoreşti internaţionale.
Şi naziştii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiţii.
Ziua de 1 mai, fusese transformată într-o sărbătoare a comunităţii naţionale germane, promiţându-se construirea unui socialism naţional, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc.
Ziua de 1 mai a fost transformată de către nazişti într-o sărbătoare propagandistică.
Se suţinea că ziua de 1 mai trebuie să devină o sărbătoare a întregii naţiuni şi nu poate fi transformată într-un simbol al luptei proletare şi a decadenţei.
Serbările câmpeneşti, chioşcurile cu bere şi spectacolele nu lipseau, dar sindicatele fuseseră interzise.
Organizaţiile muncitoreşti au fost înlocuite cu directive de la partidul unic, lucru preluat apoi de partidelele comuniste din Europa de est
1 Mai postdecembrist
După 1990 organizaţiile sindicale şi unele partide au încercat să reînvie 1 Mai ca zi de sărbătoare a muncii.
Dar participanţii treceau repede de la sărbătoare festivă, la mici şi bere, aşa că în timp, manifestările au devenit adunări populare, cu muzică, grătare şi băutură.
Mai ales atunci când în anul respectiv erau organizate alegeri, 1 Mai se transforma în chiolhanuri care degenerau în îmbrânceli pentru un cârnat sau un pahar de bere oferit gratis de organizatori, de obicei partide.
Astfel, în 2009, serbarea câmpenească oferită de primarul sectorului 5, Marean Vanghelie, în parcul Izvor, s-a transformat într-un spectacol penibil în care zeci de oameni s-au îmbulzit pentru a prinde un bon prin care puteau să primească gratis mici şi bere.
De altfel, noua conducerea a PSD a decis ca anul acesta să nu mai organizeze astfel de manifestări care se transformă rapid în spectacole penibile.
Aşa că în acest an "oamenii muncii" trebuie să se organizeze singuri pentru mersul la pădure cu nelipsitele grătare.
Minivacanţele de la mare sau munte au fost organizate de agenţiile de turism, care au lansat oferte de nerefuzat.
Nu au fost uitate nici destinaţiile externe, vacanţe de 1 Mai în Bulgaria şi Grecia, ale căror preţuri încep de la câteva zeci de euro.
Aşa că tradiţia distracţiei de Unu Mai muncitoresc şi românesc poate continua.
