Revista editorialelor, 14 ianuarie

Scriind în GÂNDUL despre "Guvernul interfaţă", Cristian Tudor Popescu îl crede pe ministrul de finanţe că noul său consilier, Dan Bittman, nu va compune imnul taxelor şi impozitelor. Şi explică de ce: "Pentru că Imnul Fiscului a fost, cu o intuiţie vizionară, deja compus de dl. Bittman, şi cântat cetăţenilor, de pe care Ministerul de Finanţe va lua şi pielea, celebrul solist va intona ameninţător: Dar să nu-mi iei niciodată dragostea, Vlădescule! Iată ce crede Cristian Tudor Popescu despre celălalt comunicator de la Finanaţe, Andrei Gheorghe: "Cât priveşte relaţiile cu publicul, dar simpla apariţie a feţei d-lui Gheorghe, care nu are niscai fani decât printre adolescenţii retardaţi, va reuşi să enerveze din start pe toată lumea, absorbind astfel în modul cel mai eficient o bună parte din ura maselor de contribuabili faţă de ministrul de Finanţe.Remarcabilă strategie de imagine.

Despre acelaşi subiect, în EVENIMENTUL ZILEI, Silviu Sergiu ne spune de îi plac haiducului Vlădescu menestrelii "ca să livreze populaţiei într-o atmosferă veselă măsurile nepopulare. Circul e bun şi atunci când nu oferi pâine. Actuala putere vrea doar să ambaleze frumos, cu o fundă mare, fundătura bugetară în care suntem, din care guvernul vrea să iasă pe spinarea contribuabililor. ”

"Banii n-au miros, dar au culoare" - este titlul editorialului scris de Octavian Ştireanu în AZI. "Bătaia pe buget dintre cele două tabere nu este una de orgolii. Miza o reprezintă, de fapt, alegerile din 2012. În primăvara acelui an vor avea loc, mai întâi, alegerile locale, pentru primari şi preşedinţi de consilii judeţene. Cu aceste garnituri pe poziţii se va intra, apoi, în alegerile parlamentare. Un pod terminat, o canalizare încheiată, nişte uliţe pietruite, câţiva kilometri de alimentare cu apă sunt lucrurile cele mai bine vândute în faţa oamenilor simpli."

Ion M. Ioniţă paraferazează o expresie celebră şi îşi intitulează editorialul "Reformaţi, reformaţi, reformaţi!". "Dacă s-ar face o statistică la nivel mondial, România ar ieşi, cu siguranţă, pe unul dintre primele locuri la numărul de reforme pe cap de locuitor. De 20 de ani, producem reforme. Schimbăm, îmbunătăţim, trasăm, rearanjăm, modificăm, regândim, analizăm şi planificăm. Pe lângă reforme, România mai este şi un mare producător de strategii. Am realizat strategii pe 10, pe 20 şi pe 30 de ani în învăţământ, în agricultură, în sănătate, în protecţia mediului, în transporturi, în creşterea cantităţii de lapte pe cap de vită furajată. Zeci de mii de oameni scriu, corectează, adnotează, calculează, parafează, ştampilează şi semnează documente care vor sta la baza viitoarelor strategii. E adevărat, pe plan intern niciuna dintre aceste reforme şi strategii nu a fost dusă până la capăt. Dar asta are mai puţină importanţă. Dacă Germania produce maşini şi Elveţia ceasuri, de ce nu ar fi recunoscută România ca lider planetar în producţia de strategii de calitate?" - sugerează Ion M. Ioniţă.