Revista editorialelor, 13 ianuarie

Editorialele din presa de astăzi au în vizor personajul generic numit "omul politic" : cum dezbate acesta bugetul în funcţie de interese, cum nu-i suportă pe intelectuali sau cum - într-un caz particular - crede că nu are de dat nimănui socoteală.

"Aleşii se joacă de-a bugetul" - se intitulează editorialul lui Eliade Bălan din România Liberă; comentatorul analizează modul în care "se mişcă", în aceste zile, "triunghiul" Guvern - PSD - PNL. Pe rând. 1. Guvernul apără cu dinţii o lege a bugetului pentru o perioadă de criză, în care se regăsesc, printre altele, interesele unora de a recâştiga banii pierduţi în campania electorală trecută. 2. Mircea Geoană nu concepe decât punctul de pensie de 45 la sută din salariul brut. Nu contează dacă există sau nu surse de venituri, important este doar ca pensionarii să ştie cine se luptă pentru ei într-un an extrem de greu. Şi, în fine, 3. Cam pe aceeaşi linie se află şi PNL, parlamentarii acestuia fiind şi ei nemulţumiţi că bugetul nu implică măsuri anticriză clare, fapt ce i-a făcut să susţină în plen acele amendamente legate de reducerea fiscalităţii.

Andrei Pleşu scrie, în Adevărul de astăzi, despre "intelectuali şi politicieni". La noi, "intelectualul" a ajuns să fie considerat ceva de genul următor : un simplu flaşnetar de vorbe, un utopist nătâng, fără spirit practic, manipulabil, un "scârţa-scârţa pe hârtie" înclinat să se dea mereu cu puterea. "Politicianul", la rândul lui, trece, înainte de toate, drept un băiat şmecher, descurcăreţ, "cu papagal", hârşit în rele, dedat la ştăbie, plin de tupeu şi de bani, meşter în "relaţii" şi "aranjamente". Grav este - crede Andrei Pleşu - că, în disputa născută la noi în ultimele zile, deşi intelectualii angajaţi nu dispreţuiesc politica (dovadă că au asumat-o ca vocaţie), politicienii nervoşi par să dispreţuiască pe intelectuali.

Rodica Ciobanu scrie, în Gândul, un editorial extrem de critic la adresa şefei de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Înduioşător apelul Elenei Udrea către ziarişti, să o lase în pace, să o uite, să nu o mai dea toată ziua la televizor. O deranjează, spune că are treabă şi nu vrea să se vadă permanent pe ecrane. Aproape că aş crede-o - mărturiseşte Rodica Ciobanu - dacă solicitarea de mai sus n-ar fi fost făcută într-o emisiune de două ore la o televiziune, unde, de bună voie şi nesilită de nimeni, doamna ministru a venit să vorbească despre viaţa politică şi personală. Cât despre ziarişti, chiar dacă ar vrea s-o lase în pace pe Elena Udrea, din fotoliul dublu în care s-a instalat, nu-i lasă ea pe ei.