Revista presei editoriale, 8 noiembrie

"Ce noroc a avut Eminescu că nu se inventase televiziunea! Altfel, să te fi ţinut showuri păcătoase..." - scrie Rodica Ciobanu în debutul editorialului său din Gândul, din care citez: "În Ţara Melancolia a devenit terapeutic pentru unii să-i judece pe ceilalţi, să le cotrobăie febril biografiile. A murit de inimă rea un mare poet. O personalitate uriaşă. Apar autopsierii. Au revelaţii în direct: Adrian Păunescu a fost om. Iar astăzi, dacă tot i s-a ivit ocazia să moară, trebuie să cotrobăim în om până dăm de artist.

"Să scoatem artistul din om! Să prelevăm noi, în direct, carnea lirică de pe prozaicele oase. Să lăsăm din el ce ne convine. Cei care l-au înjurat porceşte îi înalţă osanale - fără să clipească, şi atunci, şi acum. Unde îl va aşeza istoria pe Adrian Păunescu - cine ştie?


"Nu atleţii ipocriziei, nici procurorii culturii, ci oamenii simpli şi sublimi, care-şi numără banii de pâine, au făcut cele cuvenite, dându-i iertarea creştinească şi încolonându-se în urma sicriului. Ei au simţit că, mai mult decât douăzeci şi cinci la sută din leafă, e dureros să ţi se taie douăzeci şi cinci la sută din biografie." - încheie Rodica Ciobanu.

Horia Ghibuţiu îşi porneşte editorialul din Evenimentul Zilei de la un comentariu cu titlul "Cultura urii în on-line-ul sud-est european", găzduit de Deutsche Welle, care pune accentul pe una dintre cele mai importante cuceriri ale relativ tinerei democraţii româneşti: libertatea de a urî. "De unde atâta ură în societatea românească?" - întreabă jurnalistul.

Un posibil răspuns, citez: "În bună măsură, ea izvorăşte din anii comunismului, dar conectarea la internet a dus această ură pe un nou făgaş, fiindcă spaţiul virtual e unul aparent fără reguli: dacă în viaţa de toate zilele, manifestările urii sunt pedepsite, pe net te ascunzi sub un pseudonim. La noi, în mediul virtual, nimeni nu e ferit de invective. Nu există prestigiu, carieră, demnitate care să nu fie contestate, hulite, desfiinţate.

"Fără îndoială, există ac de cojocul urii de pe internet. Ar putea fi chiar interzise comentariile la anumite articole. Dar nu se va rezolva mare lucru. Vom închide un robinet, dar ura va ţâşni din altă parte, atâta vreme cât va fi alimentată de factorul politic, în stare să dezbine prietenii şi familii. Din păcate, e imposibil de estimat când politicul va juca un rol ceva mai puţin însemnat în societatea noastră şi dacă măcar generaţiile născute după Revoluţie vor trăi într-o Românie mai normală" - încheie edtorialistul.

"Cel mai tare om din lume" - este titlul editorialului semnat de Ovidiu Nahoi în Adevărul.

Dacă toată lumea s-a dus cu gândul la preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, ei bine, s-a înşelat! Subiectul editorialului este preşedintele Chinei, curtat în ultima vreme de toate cancelariile occidentale.


Şi citez din editorial: "Topul „Forbes" al celor mai puternici oameni ai lumii tocmai l-a aşezat în prima poziţie pe preşedintele Hu Jintao.

"Schimbarea la vârf este, bineînţeles, încă o mărturie a ascensiunii Chinei, dar şi a dependenţei tot mai accentuate a economiei americane de cea chineză. Este şi un semn al multiplicării polilor de putere pe glob, după două decenii de supremaţie americană.


"Astăzi, liderii europeni (de la Atena la Paris, de la Budapesta şi Varşovia până la Lisabona - nu şi din Bucureştii adormiţi) discută cu China despre bani şi investiţii. Nu despre disidenţi arestaţi şi internet cenzurat.

"E posibilă o asemenea coabitare, bazată pe interese, între lumea liberă şi ţara celui mai puternic om de pe planetă? Putem schimba cu China bani şi mărfuri, dar mai puţin valori politice? Un lucru e clar: epoca expansiunii democraţiilor pare să se fi terminat sau cel puţin să fi luat o lungă pauză" - conchide editorialistul.