Revista presei editoriale, 3 martie

În Adevărul, Ion M. Ioniţă ia aminte de la puternicul cutremur din Chile şi vede România ca "Ţara drobului de sare". "Abordările din ţara noastră legate de un asemenea pericol merg de la panică la indiferenţă totală. Pe de o parte, ni se spune că nu va mai rămâne nicio clădire în picioare, dar pe de alta, nu se face nimic pentru a preveni dezastrul. Măreţele guvernări de până acum nu au reuşit decât să sprijine cu o bulină roşie cele mai şubrede imobile.

Sub titlul "Miniştrii sexy-şantier", Rodica Ciobanu scrie în Gândul: "Cei mai mari constructori ai guvernului" - Radu Berceanu şi Elena Udrea - şi-au propus să facă autostrăzi şi case, dar Berceanu nu are bani nici pentru un kilometru de asfalt din nesfârşita autostradă Bechtel, iar Udrea are nevoie de 900 de milioane de euro pentru cele 2.500 de locuinţe din mediul rural.

Cine va primi banii, când bugetul s-a deshidratat într-atât, încât se adapă şi din veniturile pensionarilor şi persoanelor cu handicap... Bechtel pare a fi o lucrare eternă, coridoarele paneuropene din jurul Bucureştiului au şanse la panglică, doar dacă Dumnezeu ajută economia, şoselele naţionale pot fi reparate ici-colo, iar câteva case ar putea fi inaugurate şi la roşu, la o adică. Fie că statul va construi sau nu ceva în următorii doi ani, important este ca guvernul să deschidă câteva şantiere şi să le ţină la foc mic până la scrutinul parlamentar." - conchide Rodica Ciobanu.

"Ce face statul cu banii mei?" - se întreabă Cristian Câmpeanu în România Liberă. Editorialistul propune o analiză minuţioasă a tuturor instituţiilor pe care cetăţenii de rând le ţin din bani lor. Concluziile pe care le trage nu sunt neaşteptate, dar sunt cel puţin triste: "parlamentul legiferează prost şi prolix; starea Justiţiei este alarmantă: sistemul este o castă închisă, virtual nereformabilă, care şi-a asumat puteri discreţionare - executive şi legislative; atât administraţia centrală cât şi cea locală sunt supradimensionate, ineficiente şi adesea izvor de corupţie.

Administraţia nu este în stare să îndeplinească una din funcţiile ei de bază - colectarea taxelor şi impozitelor. De aici, nevoia de reformă a statului." - consideră editorialistul. Dar nici aici conducătorii noştru nu ştiu cu să înceapă: cu legislativul, cu justiţia, cu sistemul administrativ?!

Tot despre reformă, dar pe alt ton, scrie Ştefan Mitroi în Jurnalul Naţional. "De vreo 20 de ani auzim zilnic vorbindu-se de reformă. Ce-o fi oare bâzdâgania asta care ne ţine tot timpul în priză?! Trebuie s-o ducem în cârcă fără ca măcar s-o vedem la faţă. Cică ar fi ceva în legătură cu instituţiile. Dacă instituţiile sunt mici, trebuie făcute mari. Atunci când, dimpotrivă, sunt mari, e musai să fie micşorate. Important este ca ele să nu rămână la fel. Altmineri, nu s-ar mai vorbi de reformă. Şi fără reformă nu se poate. Trebuie s-o ducem mai departe în cârcă. Nu atât pentru a afla unde vrem să ajungem, cât pentru a nu le da înfumuraţilor de dromaderi ocazia să râdă ca măgarii de noi."