Revista editorialelor din 23 noiembrie

În editorialul său din Gândul, Cristian Tudor Popescu îşi exprimă dezamăgirea faţă de discursurile susţinute aseară de Traian Băsescu, Mircea Geoană şi Crin Antonescu, după anunţarea rezultatelor exit-poll-urilor. "Cred că românii, care au ieşit cu mic cu mare la urne, în pofida tuturor vorbirilor care anunţau frauda şi etalau greaţa de vot, meritau ceva mai mult" - susţine editorialistul.

Test al democraţiei
Şi Ovidiu Nahoi, de la Adevărul, observă că românii au trecut ieri un important test al democraţiei. Şi-au învins apatia şi au mers la vot, în număr neaşteptat de mare. În schimb, despre clasa politică mai e mult de discutat, consideră editorialistul şi adaugă că ziua de ieri ne-a demonstrat clar că partidele mari au încercat toate posibilităţile de a fura. "Fără o reformă radicală a partidelor, frumoasa duminică de ieri va rămâne doar o amintire frumoasă" conchide Ovidiu Nahoi.

Fraudarea alegerilor
Ioana Lupea, de la Evenimentul zilei, scrie că psihoza fraudării alegerilor îi ajută pe politicieni, dar afectează drepturile constituţionale ale unor cetăţeni. Astfel, din cauza presiunii mediatice, autorităţile au oprit procesul electoral în câteva secţii de votare din cauza unor incidente datorate numărului mare de alegători, împiedicând astfel cetăţenii să-şi exercite dreptul la vot. În opinia editorialistei, este regretabil că, după 20 de ani de democraţie, partidele politice apelează la metode ilegale, cum ar fi mita electorală, pentru a-şi aduce votanţii la urne, dar, totuşi, la aceste alegeri au fost semnalate mai puţine nereguli decât la europarlamentarele din acest an, la care s-au prezentat mult mai puţini alegători.

Două săptămâni de foc
Dan Cristian Turturică, de la România liberă, afirmă că, în continuare, ne asteaptă două săptămâni de foc, încleştarea candidaţilor celor mai puternice partide din România urmând să se lase cu scântei. Maşinăriile de partid sunt turate la maximum, iar tensiunea confruntării va creşte exponenţial, susţine editorialistul. El adaugă că miza este uriaşa şi chiar şi micul activist de comună ştie ce are de pierdut dacă partidul său ratează preşedinţia şi, implicit, conducerea guvernului.