Revista editorialelor, 7 octombrie

În Gândul, Cristian Tudor Popescu evaluează situaţia politică de după pronunţarea Curţii Constituţionale pe legea pensiilor astfel, citez: "Domnul Ponta spune că domnul Băsescu trebuie să respingă legea pentru că ea a fost adoptată în Parlament prin frauda comisă de Roberta Anastase.

"Dar chestiunea nu e de resortul preşedintelui, ci al Parlamentului şi Parchetului. Nu Traian Băsescu cercetează dacă a fost fraudă sau nu - asta o poate face Parchetul şi, mai întâi, o comisie parlamentară. Care comisie parlamentară nici nu s-a putut constitui pentru că opoziţia nu s-a mobilizat suficient la vot!".

În final Cristian Tudor Popescu indică, citez: "Soluţia corectă pentru actuala situaţie din România ar fi alegerile parlamentare anticipate, care să ducă la o nouă majoritate parlamentară şi la înlăturarea grotescului guvern Boc.

"Dar parlamentarii PSD şi PNL n-or să se înghesuie să voteze aşa ceva, pentru că, spre deosebire de suspendarea lui Băsescu, operaţiunea le-ar putea aduce suspendarea propriilor fotolii din Parlament la jumătatea mandatului, când nu şi-au făcut încă plinul..." - am încheiat citatul.

La o concluzie tristă, în legătură cu starea de spirit a societăţii noastre, ajunge Victor Ciutacu în Jurnalul Naţional când scrie, citez: "Deşi li se înalcă drepturi legitime pe bandă rulantă, deşi abuzul a devenit regulă, iar normalitatea şi legalitatea sunt excepţii, oamenii nu mai ies să-şi apere drepturile. E o atmosferă extrem de apăsătoare, combinată cu o nonbeligeranţă iresponsabilă, de tipul "oricum nu rezolvăm nimic" sau, după caz, "să rezolve cineva problema".

În Evenimentul Zilei, Robert Turcescu identifică o stare de frustrare care domină societatea noastră şi scrie, citez: "În plină criză economică, e vremea să reluăm exerciţiul dureros al comparaţiilor cu lumea Occidentală.

"Mă întreb cine, dintre politicienii români, ar avea curajul să propună, cu luciditate şi efort, o analiză obiectivă a pragului pe care l-am atins şi a treptelor pe care le mai avem de urcat până să dobândim statutul real de ţară membră a Uniunii Europene?

"În ce cuantificăm succesele sau eşecurile de până acum? Răspunsurile la întrebările de mai sus necesită, înainte de toate, o reală dorinţă de a şti cum stăm noi şi cum stau alţii. A trăi în România nu poate fi o perspectivă liniştitoare câtă vreme continuăm să credem că lumea începe la Calafat şi se termină la Borş." - încheie Robert Turcescu.

În Adevărul, Radu Călin Cristea caută un răspuns la întrebarea: "De ce ne merge rău? De ce are tranziţia românească un mers atât de împleticit şi cui ar trebui să-i datorăm înţepenirea morocănoasă a ţării printre repetenţii Europei?".

În încercarea de a răspunde, trece rapid în revistă momente istorice importante de la 1918 până în prezent, şi conchide: "după decembrie '89, „fagurele" noilor autorităţi a fost umplut în viteză cu foşti comuni securişti şi alţi indivizi strâns legaţi de totalitarism. Acel start eşuat ne costă acum pentru că a defectat centrul de gravitaţie al unei politici normale.

"Aceasta este, de fapt, marea criză prin care trecem. Această castă de politicieni pentru care demnitatea publică înseamnă calea spre hoţia organizată generează forţa ostentativă a statului".