Revista editorialelor, 7 decembrie

Dezbaterile şi opiniile pe marginea concediului maternal continuă, şi astăzi, în editorialele din ziarele de la Bucureşti.

Reducerea concediului maternal şi impozitarea pensiilor nu sunt, în esenţă, măsuri bune sau rele - scrie Marius Niţu în GÂNDUL. Sunt măsuri care ar trebui să facă parte dintr-un sistem economic şi social coerent, în care funcţionează legea echilibrului şi a compensaţiilor. Dar nimeni nu discută de sistem în România, toţi comentează pe bucăţi - consideră editorialistul şi argumentează.

Opoziţia are, la orice măsură, un discurs standard, plin de diminutive şi adjective lipicioase : bietele mămici, copilaşii, săracii pensionari, sărmanii şomeri, biata Românica. Cu Puterea e şi mai rău, se uită doar de unde ar mai putea ciupi ceva. Preşedintele Traian Băsescu, farul ei călăuzitor, şi-a făcut deja un titlu de glorie din a anunţa săptămânal un mic dezastru, urmat de tăierea aferentă. Şi, în loc de analize sau măcar de oarece dezbateri, membrii Executivului se mulează care cum pot pe ideile preşedintelui.

Despre concediul mamelor scrie, în JURNALUL NAŢIONAL, şi Miruna Munteanu, dar într-un sens mai larg, în care femeile nu au încă la noi - crede editorialista - şanse egale cu bărbaţii. Nu durata concediului este marea problemă, ci lipsa mecanismelor şi a infrastructurii care ar trebui să le permită femeilor o viaţă profesională normală şi după naşterea unui copil. Este inadmisibil ca în mileniul trei maternitatea să mai fie încă, pentru multe românce, incompatibilă cu cariera, ba chiar cu independenţa financiară.

Şi totuşi aşa este. În lipsa creşelor, a grădiniţelor cu program prelungit, a unor programe de lucru flexibile, multe mame - constantă Miruna Munteanu - sunt nevoite să renunţe la serviciu pentru a-şi putea creşte copiii.

Analiza lui Lucian Davidescu din ROMÂNIA LIBERĂ se intitulează : "Unde greşeşte România". Despre numărul mic de salariaţi care plătesc impozite, despre birocraţia exagerată sau despre modul cum sunt repartizaţi în teritoriu banii de la bugetul central s-a mai scris. Le aminteşte şi editorialistul, care identifică însă şi o altă greşeală a României. Ţara noastră are la dispoziţie miliarde de euro anual de la Uniunea Europeană, iar absorbţia lor ar trebui să fie principalul criteriu de performanţă pentru fiecare guvern. Cu toate acestea, rezultatele sunt jenante. De ce? Pentru că între sursa fondurilor - Uniunea Europeană - şi beneficiarii finali - companii private de la noi - intervine un filtru birocratic ale cărui interese nu se suprapun nici cu sursa, nici cu beneficiarul.
Soluţia a fost propusă şi repetată de nenumărate ori: beneficiarii să-şi susţină proiectele în mod nemijlocit la UE. Este perfect posibil - mai zice Lucian Davidescu; singurul preţ plătit ar fi că o armată de funcţionari remuneraţi degeaba cu sporuri de 75% - şi nu numai - ar dispărea aproape de tot.