Revista editorialelor, 6 septembrie

Analizele despre remanierea guvernamentală continuă şi astăzi în ziarele centrale, dar nu sunt uitate nici fenomene grave ale societăţii în care trăim, precum violenţa în creştere.

În textul său din România liberă, intitulat "Remanierea mută", Dan Cristian Turturică îi reproşează premierului Emil Boc faptul că nu a prezentat (nici măcar colegilor de partid) evaluarea membrilor Cabinetului şi, implicit, argumentele care au stat la baza înlocuirii unor miniştri.

Aşa cum există un timp al ceremoniei de începere a unui mandat - consideră jurnalistul - la fel există şi un timp al evaluării performanţelor din acel mandat, un timp al laudelor şi al criticilor şi un timp al consecinţelor faptelor: rămânerea în sau demiterea din Guvern.

În mod obligatoriu, toate aceste momente trebuie să aibă şi o componentă publică, în care cetăţenilor să li se explice în linii mari raţiunea validării sau a sancţionării.

De ce nu a vorbit deschis Emil Boc despre greşelile miniştrilor pe care i-a schimbat? Alegând să tacă - încheie Dan Cristian Turturică - Emil Boc nu a făcut altceva decât să confirme că a operat o „remaniere politică" şi că este doar un pion într-un joc care se desfăşoară deasupra capului său. Mai grav, a compromis ideea că un demnitar trebuie să răspundă cu funcţia pentru greşelile sale.

Prin actuala remaniere - scrie Ioana Lupea în Evenimentul Zilei - Guvernul României a fost dat de premierul Emil Boc ca o pradă pe mâna grupurilor de influenţă locale ale PDL.

Tehnocraţii şi liderii naţionali au fost înlocuiţi cu parlamentari reprezentanţi ai unor cercuri de putere din teritoriu, din care fac parte afacerişti şi politicieni ai partidului de guvernământ. Ioana Lupea îl dă ca exemplu pe noul ministru al economiei, Ion Ariton, despre care zice că este instrumentul unui grup de interese din zona Mediaş, ţesut în jurul companiilor de stat Romgaz şi Transgaz.

Ziarista crede că această "provincializare a PDL", adică faptul că partidul şi guvernul său se află sub controlul baronilor locali, este consecinţa acordării posturilor din administraţia locală şi centrală în funcţie de rezultatele din alegeri şi nu pe criteriul competenţei.

Încheiem cu editorialul lui Cristian Tudor Popescu din Gândul, care pleacă de la cazul poliţistului agresat la Târgovişte de un interlop din zonă; victima se află acum în comă profundă.

Auzim mereu - constată jurnalistul - de femei, poliţişti, tineri, bătrâni, loviţi cu sălbăticie mecanică, umpluţi de sânge, călcaţi în picioare pentru că mergeau prea încet, pentru că deschid gura când vorbesc sau pentru că erau pe-acolo.

L-aţi văzut pe junele avocat - nu interlop, nu urmărit general : avocat - oprit de poliţişti, cum îi anunţa că l-au deranjat, că n-are timp de ei?

Dar pe insul care, stopat în ultimul moment pe Autostrada Soarelui, în vreme ce circula după 9 beri, răspunde reporterului că i se rupe lui de lege, o să scape şi de data asta şi o să conducă din nou cu alcoolul în cap, că aşa îi place lui?

Fenomenul de disoluţie a autorităţii, despre care începeam să scriu cu 12 ani în urmă, se apropie tot mai mult de culme pare resemnat Cristian Tudor Popescu. El generează altul, şi mai hidos: disoluţia umanului, la scara întregii societăţi.