Revista editorialelor, 5 iulie

În ADEVĂRUL, Ovidiu Nahoi se teme de ce ar putea scoate la mal "Apele tulburi ale României" şi zice, citez: "Descinderile mai marilor politici în zonele sinistrate ne-au arătat o Românie profundă lipsită de scop şi de speranţă. Oameni derutaţi, autorităţi locale paralizate, lideri de la centru aterizaţi ca dintr-o altă lume. Sunt semne rele pentru democraţie - dar la ce să ne aşteptăm când liderii de la Bucureşti veniţi la popor pentru a purta dialogul surzilor au fost aleşi în aceste zone bătute azi de Dumnezeu cu un kil de orez şi o duşcă la birtul comunal? Siluirea democraţiei din anii electorali 2008 şi 2009 îşi cere acum răsplata. Şi, vai, sunt toate semnele că nota nu a fost achitată pe de-a întregul. La Bucureşti, Dan Diaconescu îşi face partid, sperând să se cocoaţe pe valul otevismului. Şi tot la Bucureşti, Partidul Comunist Român renaşte din propria cenuşă. Deruta României de azi, lipsa ei de speranţă şi înclinaţia ei către iraţional sunt apele tulburi potrivite pentru asemenea mutanţi." - încheie Ovidiu Nahoi.

Rodica Ciobanu constată în GÂNDUL, "Moartea ideilor prezidenţiale" şi ne anunţă o oarecare supărare apărută între preşedinte şi guvern, care i-a respins propunerea impozitării pensiilor mai mici de 1.000 lei. "Ar fi prima dată când Emil Boc cel ascultător acţionează independent. De aceea Traian Băsescu şi-a întârziat descindere în zona inundată, unde a venit cu miniştrii săi favoriţi: Gabriel Oprea, care nu este membru PDL, şi Elena Udrea, care a recunoscut cu mândrie că e "omul preşedintelui". "Într-o fază cu adevărat nouă a intrat relaţia lui Traian Băsescu cu populaţia." - este o altă constatare a editorialistei. Obişnuit cu băile calde de mulţime, cu horele pe pajiştile verzi şi agorele primitoare, el s-a confruntat, de această dată, cu o lume disperată şi ostilă. Dialogurile sale cu sinistraţii au fost, nu de puţine ori, tensionate, fiind luat la rost pentru scăderea salariilor, corupţia de la vârf, ineficienţa guvernanţilor şi a autorităţilor locale. La rându-i, el le-a răspuns într-o notă dispreţuitoare şi ţâfnoasă, lipsită de orice urmă de empatie. Preşedintele Traian Băsescu a pus, astfel, punct lungii sale idile cu poporul." - consideră Rodica Ciobanu.

Tot despre deplasările în zonele inundate scrie şi Ioana Lupea în EVENIMENTUL ZILEI, citez: "Traian Băsescu a fost exact aşa cum poporul infantilizat de comunism aşteaptă să-i fie conducătorul: aspru, dar bun, şi cu biciul, şi cu zăhărelul. Cu ce ne ajută pe noi, câteva milioane de locuitori ai acestei ţări, că preşedintele României va fi şef de şantier la Săuceşti şi Dorneşti? Cu nimic. Vizitele de lucru ale guvernanţilor în casele inundate pot cel mult să impulsioneze, temporar, acţiunea autorităţilor locale şi să emoţioneze victimele că un domn sau o doamnă din Capitală se îngrijeşte de necazurile lor. La inundaţiile din 2005, aflat undeva în secuime, Traian Băsescu declara că România nu este pregătită pentru acest tip de climă şi că trebuie gândit un sistem de protecţie, chiar şi pe pâraiele foarte mici. Din 2005 până astăzi, partidul preşedintelui a fost la putere cu intermitenţe, dar acel sistem nu a fost încă gândit." - încheie editorialista.