Revista editorialelor, 5 ianuarie

"Statul care nu ne merită" - îşi intituilează Ion M. Ioniţă editorialul din Adevărul.

Jurnalistul îl contrazice pe preşedintele Băsescu, care a declarat recent că români o duc prost pentru că aşteaptă să le dea statul şi scrie citez: "cine, de pe urma cui trăieşte, cetăţenii de pe urma statului sau invers?

Peste patru milioane de români sunt salariaţi şi plătesc taxe şi impozite care se situează printre cele mai mari din Europa.

Lor li se adaugă actorii economici la fel de împovăraţi. Aşa s-a ajuns ca, în România atât de săracă, să se cheltuiască pe un kilometru de şosea mai mult decât oriunde în lumea civilizată. Acelaşi stat care se vaită că n-are bani este incapabil să cheltuiască miliardele alocate de Uniunea Europeană."

"România riscă să rateze integrarea în Uniunea Europeană chiar din interior." - avertizează Lucian Davidescu în România Liberă.

El apreciază că, citez: "Mesajul dat de Franţa şi Germania, că România şi Bulgaria nu vor intra în spaţiul Schengen, este simplu: „V-am primit în casă, nu vă putem da afară, dar nici n-avem timp să mai stăm după voi. Dacă nu învăţaţi singuri repede, dormiţi pe preş". Chiar dacă intră în spaţiul Schengen acum, chiar dacă intră peste un an-doi-trei-zece, stigmatul rămâne acelaşi.

Simpla tratare a efectelor nu poate scuti România de statutul de ţară de rangul doi - un Mexic pentru Europa. Situaţia se va repeta, probabil, în momentul în care ţara va încerca să adere la Zona Euro.

Pentru a recupera decalajele, România are nevoie de investiţii masive pe termen lung care să ia în calcul resursele umane. Nu de bani, care pot veni şi pleca în decursul câtorva minute, ci de capital. Pentru ca toate aceste lucruri să se întâmple, este nevoie ca investitorii şi capitalul european să se simtă acasă." - încheie editorialistul.

În Gândul Cristian Tudor Popescu analizează situaţia creată ieri, cu ocazia evacuării sediului PRM şi scrie, citez: "După 20 de ani în care dl. C.V. Tudor şi-a prelungit legitimaţia de Mare Şmecher în faţa unei Justiţii nedesprinse de ceauşism, iată că o femeie, executor judecătoresc, înţelege să nu cedeze puhoiului de insulte, înjurături, salivă şi apă aruncată în ochi de distinsul europarlamentar şi încearcă să-şi ducă atribuţiile până la capăt. În mod normal, la ora aceasta C.V. Tudor trebuia să fie arestat, cel puţin pentru ultraj şi distrugere de acte oficiale.

Dar cine s-o facă, poliţiştii care stăteau uitându-se ca nişte chibiţi la agresarea funcţionarei judecătoreşti de către "Domnul Vadim"? Care n-au reacţionat în niciun fel nici când marele om i-a smuls cascheta de pe cap unuia dintre ei - nu e mult de când poliţiştii îşi aruncau singuri caschetele, iar preşedintele Băsescu juca fotbal cu ele anunţând că renunţă la serviciile Poliţiei. Acum mai facem un pas spre disoluţie şi haos al autorităţii." - conchide Cristian Tudor Popescu.