Revista editorialelor, 4 mai

În România Liberă, Elena Vijulie scrie despre lipsa de viziune a guvernului, care aduce doar incertitudine mai ales în mediul privat, care îşi vede date peste cap planurile de afaceri de tot felul de decizii.

"Cabinetele succesive ale lui Emil Boc şi-au propus să facă ordine în sistemul de stat, să facă investiţii în infrastructură şi să încurajeze IMM-urile. Dar nimeni nu poate spune exact unde ne aflăm pe acest traseu.

"Anunţurile contradictorii au devalorizat chiar şi declaraţiile bazate pe cifre. Ieri, liderul PNL, Crin Antonescu a spus că se află în posesia unui document oficial, potrivit căruia cota unică va fi desfiinţată, iar impozitul pe salarii şi pe profit va creşte.

"Nimeni nu a răspuns din partea guvernului dacă vor creşte sau nu impozitele. Pentru Guvernul Boc, lipsa unei declaraţii fără echivoc, DA sau NU, în privinţa acestor ipoteze înseamnă fugă de răspundere.

"Oricât de grele ar fi condiţiile, dacă ştii ce ai de înfruntat, îţi faci un plan de atac şi încerci să elimini obstacolele unul câte unul. Poţi să câştigi sau poţi să pierzi, dar ştii ce ai de făcut. Dar cu incertitudinea şi nisipurile mişcătoare nu poţi să lupţi.

"Poţi cel mult să te îmbolnăveşti de nervi cu angajaţii tăi cu tot. De unde şi concluzia că nu te poţi bate cu Guvernul Boc. E o hologramă", este concluzia editorialistei.

Din cu totul alt unghi priveşte, din cotidianul Azi, Octavian Ştireanu cota unică, pe care o caracterizează ca fiind "un sistem de impozitare care i-a favorizat pe cei cu salarii mari şi foarte mari".

"Cota unică este prezentată şi acum ca un trofeu, depus în vitrina de cristal a marii gândiri economice dâmboviţene. Cacealmaua cotei unice a fost jucată, târâş-grăpiş, până la această venire în ţară a delegaţiei FMI.

"Verificarea situaţiei economico-financiare din ţară a dus la concluzia că falimentul economiei româneşti nu numai că semnifică falimentul cotei unice, dar este şi principalul rezultat al aplicării acesteia.

"Ca urmare, mutarea dată în plic de FMI este impozitarea diferenţiată – şi a profitului, şi a veniturilor personale. Acum, foştii parteneri ai Alianţei D.A. se ceartă pe tema renunţării la cota unică".

În Gândul, Marius Niţu scrie despre "Maimuţe şi impozite".

"Politica fiscală a guvernului Boc seamănă cu un test de inteligenţă pentru cimpanzei. Maimuţele sunt puse câteodată să bage cilindri, piramide, cuburi, paralelipipede în găurile corespunzătoare dintr-un perete.

"Guvernul Boc încearcă să bage bugetul de criză în gaura acordului de împrumut cu FMI cu aceeaşi îndemânare şi inteligenţă.

"Dacă intră cubul e bine, dacă nu, ne băgăm cilindrul. România e pe punctul de a-şi regla sistemul de impozite şi taxe în funcţie de forţa politică a miniştrilor cu idei, şi nu în funcţie de analizele specialiştilor.

"Şi totul e ca într-un vechi banc cu miliţieni. Cică unor miliţieni li s-a cerut să bage un cub într-o gaură rotundă. După un timp s-a constatat că doi-trei sunt inteligenţi, iar restul foarte puternici", încheie Marius Niţu.

"După cum au mers lucrurile în economie în ultimii ani, aproape inevitabil apare întrebarea unde au fost (şi unde sunt) economiştii români", scrie Ilie Şerbănescu în Jurnalul Naţional, unde analizează programul de convergenţă elaborat de guvern, program ce prevede paşii pe care România trebuie să-i întreprindă spre a a accede în zona euro.

"Din păcate, acest program nu depăşeşte cu mult numeroasele strategii întocmite pe vremea preşedintelui Iliescu cu orizont chiar până în anul 2025.

"Este o listă de obiective, dar îi lipsesc măsurile concrete care să ducă la atingerea acestora şi mai ales aco­perirea cu resurse a eventualelor măs­uri.

"De parcă obiectivele se realizează de la sine şi n-ar trebui să le înfăptuiască cineva! În plus - un adevăr care nu prea este rostit! -, statul, după ce şi-a cedat poziţiile din economie, nu prea mai dispune de fapt de pârghii de a implementa strategii, indiferent cât de minunate ar fi acestea!", conchide Ilie Şerbănescu.