Revista editorialelor, 4 ianuarie

Din România Liberă, Gabriel Bejan ne anunţă că "Anul acesta se poartă "reforma statului". "Politicienii nu mai sunt convingători cu lupta împotriva corupţiei sau împotriva comunismului şi au trecut la un alt nivel, demn de un nou deceniu. Până acum, însă, România s-a remarcat prin lipsa reformelor în toate domeniile. Nu se poate vorbi de un progres real al sistemului sanitar atâta vreme cât în spitale se mai moare cu zile, iar pacienţii se internează ca să se trateze cu medicamente aduse de acasă.

Despre eşecurile în ceea ce priveşte modernizarea infrastructurii nici nu mai are sens să vorbim. În realitate, aproape nici unul dintre politicienii români nu a dovedit că doreşte cu adevărat reforma. Asta, pentru că tocmai un stat nereformat le asigura acestora resursele cu care câştigă şi apoi se menţin la putere.

Chiar dacă anul acesta vom auzi frecvent discursuri despre "reforma statului", există puţine şanse să facem paşi hotărăţi în această direcţie. Ar trebui să existe şi voinţa politică reala. Altfel, nu vom avea decât o nouă fitţă de sezon a politicienilor, în acelaşi registru cu vacanţele la Monte Carlo sau posetele Louis Vuitton." - încheie editorialistul.

"Pe cine reformam?" - se întreabă şi Ion M. Ioniţă, în Adevărul. Anunţată drept prima prioritate în mesajul prezidenţial de Anul Nou, reforma parlamentului nu va avea vreun efect pozitiv dacă nu va fi însoţită de alte schimbări majore. Ar fi o mare iluzie să credem că eliminarea unei Camere şi reducerea numărului de parlamentari la cel mult 300 vor duce automat la un nou standard de calitate al clasei politice.

De fapt, parlamentarii reprezintă doar partea cea mai mică a acestei mult-hulite clase. Modernizarea statului înseamnă şi renunţarea la sistemul feudal al baronilor locali, care au ajuns adevaraţii stăpâni ai ţării - consideră editorialistul. Administraţia publică este marea problemă a României. La nivel local, se dau marile tunuri pe banii contribuabililor. Primăriile, consiliile locale, judeţene şi instituţii publice au ajuns, în mod real, filiale de partid.

În mod paradoxal, administraţia locală dă cel mai puţin socoteala pentru deciziile pe care le ia. Aici se îngraşă clientela de partid, de aici se scot sumele exorbitante cheltuite în campaniile electorale." - conchide Ion M. Ioniţă.

În Gândul, Raul Florea întoarce pe toate feţele noua reformă - a câta oare? - în domeniul educaţiei. "Este suficient să ne aducem aminte ca în decurs de patru ani noua Lege a Educaţiei a fost discutată, aprobată, rediscutată, trimisă în parlament, asumată şi întoarsă din drum de Curtea Constituţională. În timp ce diversele grupări negociau împărţirea sferei de influenţă asupra şcolilor între consiliile locale, cele judeţene şi puterea de la centru, precum şi traseul banilor scurşi din licenţe şi masterate, sistemul continuă să se afunde în mediocritate. Singura şansă a învăţăamântului este în acest moment aplicarea în ritm alert a soluţiilor radicale care presupun schimbarea a ce, cât şi cum se învăţa în şcoli şi universităţi. Cu o conditie, însă, ca cel aflat la şefia învăţământului să şi gândească înainte să semneze. Căci nu lipsa de experienţă pentru care a fost taxat în ultima vreme este principală piedica pentru Funeriu, ci că executa întocmai ordinele pe care le primeşte. Ramâne de vazut ce nota va primi noul ministru după toate aceste probe, dacă, Jaguarul îşi va înfige colţii în problemele reale ale Educaţiei, sau va asculta doar de instinctul supravieţuirii politice.