Revista editorialelor, 30 august

Dan Cristian Turturică vede, în România Liberă, "o toamnă ratată", atât de putere cât şi de opoziţie şi, pentru această afirmaţie, are şi explicaţia.

"Nu lipsa de caracter a majorităţii politicienilor este marea nenorocire a României, ci lipsa lor de inteligenţă, de curaj şi de empatie. Numai aşa se poate explica refuzul de a vedea că o ţară întreagă s-a săturat de ciorovăiala lor autistă, de laudele de sine deşănţate şi de acuzaţiile grobiene.

Nu mai este un secret pentru nimeni că răfuielile lor de clan doar dau iluzia implicării, nefiind altceva decât un camuflaj pentru a masca incapacitatea de a construi instituţii responsabile, care să lucreze cu adevărat pentru cetăţeni".

În Evenimentul Zilei, Mircea Marian critică acţiunea liderului PNL, Crin Antonescu, anunţată la sfârşitul săptămânii trecute, privind alcătuirea unui guvern din umbră şi pregătirea unei majorităţi parlamentare care să sprijine un cabinet condus de un prim-ministru independent.

"Întrucât deocamdată nu are nici program şi nici figuri credibile pe care să ni le ofere în rolul de "guvern în umbră", Crin Antonescu ne propune un singur obiectiv pentru alegerile din 2012, desfiinţarea PDL". După ce mărturiseşte că şi-ar dori ca guvernul Boc să plece definitiv şi să fie înlocuit cu altul, editorialistul propune, citez: "este corect să creştem presiunea şi pe partidele din opoziţie şi să le cerem să ne spună cât mai precis ce au de gând să facă dacă revin la putere".

O evaluare obiectivă a situaţiei pieţei bancare, de această dată, încearcă Adrian Vasilescu în Jurnalul Naţional şi porneşte de la faptul că băncile acordă foarte greu credite şi că numărul restanţierilor este în creştere, după care ajunge la următoare concluzie, "nu există însă vreo speranţă de a ne reîntâlni, vreodată, cu stilul de creditare din anii 2005-2008. După ce criza va trece, când va trece, totul va fi altfel. Nu doar la noi, ci şi în lumea largă".

În Adevărul, Ion Cristoiu scrie despre citez "Ţiganii noştri la Paris". "Pe Champs Élysées, cerşetoria rromilor exasperează. Cerşetorii rromi de la Paris au îmbrăţişat cerşetoria mai mult decât activă, cerşetoria agresivă, arţăgoasă, obraznică.

În Occident se practică, de regulă, ceea ce s-ar numi cerşetoria de bun-simţ. Cerşetorul se limitează la a ţine în mână un carton pe care scrie: „Sunt muritor de foame" sau, conştienţi de umilitatea ipostazei, mulţi cântă la flaşnetă".

După ce ne descrie situaţiile cu cerşetori întâlnite, recent, într-o vizită la Paris, Ion Cristoiu conchide.

"Francezii îi urăsc şi-i dispreţuiesc pe rromii din România, a căror înfăţişare zăludă contrastează cu buna cuviinţă mic-burgheză. Sunt de acord, în sinea lor, cu decizia lui Nicolas Sarckozy, după cum o arată sondajele", apoi îşi pune problema. De ce atunci cânt sunt întrebaţi despre expulzarea ţiganilor, spun, în faţa camerelor de luat vederi, fraze clişeu despre drepturile omului şi libertatea de circulaţie.

Potrivit editorialistului, această atitudine are ca sursă, citez, "ipocrizia pe care o practică toţi cetăţenii democraţiilor din Occident".