Revista editorialelor, 3 iunie

7 minciuni politice de supravieţuire îşi intitulează editorialul său din România Liberă, Sabina Fati.

Ea spune că supravieţuirea politicienilor depinde adesea de abilitatea lor de a minţi şi consideră că românii nu s-au indignat vizibil după declaraţia responsabilului cu finanţele naţionale.

Cu patru ani înainte, în Ungaria, când premierul Ferenc Gyurcsany spunea într-o şedinţă de partid cu uşile închise referindu-se la politica fiscală a ţării " a minţit încontinuu în ultimii doi ani", piaţa centrală a Budapestei s-a umplut pînă la refuz de oameni care s-au enervat de nonşalanţa cu care şeful guvernului a povestit că a câştigat alegerile înşelându-şi alegătorii.

În România după jumătate de an de ministeriat , Sebastian Vlădescu, ne face cadou sinceritatea sa generoasă fără să clipească şi fără să se teamă de consecinţe: "am fi putut să minţim încă şase luni să vedem ce se întâmplă, să spunem că Europa merge bine, că România merge bine, însă guvernul a hotărât să spună adevărul", mai scrie Sabina Fati.

Emilian Isailă îşi intitulează editorialul din Adevărul"Prăbuşirea sindicatelor".

Marea grevă generală anunţată cu surle şi trâmbiţe pe posturile de ştiri s-a prăbuşit.

Asta nu înseamnă că oamenii nu suferă.

Asta înseamnă doar că oamenii nu mai au încredere şi aşteaptă alt gen de soluţii.

Unele pe care actualii lideri sindicali fixaţi pe ecranele televizoarelor de o lună încoace nu le pot oferi.

Greva generală s-a fâsâit spune Emilian Isailă, pentru că, în nici un moment, în ciuda campaniei televizate nu a avut nici un fel de susţinere în rândul opiniei publice.

Accidentul AC-DC: eroare umană sau mână criminală ? se întreabă Adrian Cercelescu în editorialul pe care îl semnează în ziarul Gândul.

Vorba unui om mare: Credeţi că mie nu îmi e ruşine că cei de la drumuri au cerut şpagă celor de la AC-DC, 50 de euro pe camion în vamă la Nădlac?

Ia gândiţi-vă: îţi vin în ţară legelendele rock-ului şi încasărilor, pe trezeşti la barieră cu unii care numai anul trecut au câştigat 220 de milioane de dolari, iar tu le ceri 50 de euro?

Ce te cutremură toată povestea asta e că dezastrul în condiţii ideale pentru şpagă, iar băieţii de la drumuri începuseră chiar bine.

Când au văzut că rockerii au taxa de asfalt plătită la zi, ei nu s-au intimidat: le-au cerut dovada că plătesc decând au călcat întâia dată pe asfalt românesc.

Genial de ingenios: e ca şi cum te-ai sui în tramvai cu bilet şi ai lua amendă pentru că nu ai şi biletul de ieri, conchide Adrian Cercelescu.