Revista editorialelor, 28 decembrie

"România abandonată de români" - aşa vede ţara, la sfârşit de an, Gabriel Bejan, în ROMÂNIA LIBERĂ. "La sfârşitul lui 2010, România seamănă cu un vapor care se scufundă lent, dar sigur. În timp ce toţi pasagerii au luat cu asalt bărcile de salvare ca să-şi protejeze viaţa, echipajul îi cheamă să dea o mână de ajutor la pompele de evacuare a apei, pentru a menţine nava pe linia de plutire. Apelul marinarilor pare de-a dreptul ridicol, în condiţiile în care oamenii trebuie să se gândească acum doar la viaţa şi la bunurile lor. Nava nu mai reprezintă nici o miză. Întocmai ca marinarii care, după ce şi-au băgat singuri vaporul sub furtună, cer ajutorul pasagerilor, preşedintele şi premierul apelează acum frecvent la solidaritatea românilor. După un an de austeritate dură, românii nu au nici un motiv să creadă că sacrificiul lor va fi răsplătit cumva în viitorul apropiat. Şi atunci, ce avem de făcut? Mulţi au găsit deja un răspuns la această întrebare. Potrivit unui sondaj de opinie, publicat recent, o treime din conaţionali ar vrea să plece din ţară, alăturându-se astfel celor aproximativ trei milioane care deja au emigrat în alte state. Să ceri solidaritate românilor în aceste zile poate fi considerat o batjocură. Mai bine le-ai spune cinstit, în faţă: „Români, descurcaţi-vă singuri! Noi nu putem să vă ajutăm!" - încheie editoralistul.

În ADEVĂRUL, Liviu Antonesei se teme de întoarcerea viitorului luminos, promis, în epocă, de defuncta orânduire comunistă. Autorul constată, citez că: "graţie dlui Boc, viitorul luminos, despre care ne tot vorbea „partidul, în frunte cu secretarul său general", se întoarce în forţă. Complet incapabil să găsească fie şi cea mai mică soluţie pentru stimularea economiei şi ieşirea din criză, neverosimilul premier, în loc să tacă, se repede cu urările privind un viitor mai bun! Cine nu e în stare să gestioneze prezentul, de bună seamă, se va îndrepta halucinant spre viitor. Mai prezenteist, dl Băsescu ne recomandă, laolaltă cu urările, solidaritate. Dacă n-ar fi de plâns, aş râde în hohote. Solidaritate cu cine? Cu dl Băsescu? Păi, dumnealui a fost solidar cu noi când a tăiat fără milă salariile şi pensiile, în ciuda recomandării FMI? " se întreabă Liviu Antonesei.

Miruna Munteanu revine, în JURNALUL NAŢIONAL, la protestul extrem la care a recurs barbatul care s-a aruncat de la balconul parlamentului şi scrie, citez: "Când un om se aruncă în gol de la tribuna Parlamentului în mijlocul unei moţiuni de cenzură, te-ai aştepta ca Guvernul să pice o dată cu el. Bănuiesc că asta spera şi Adrian Sobaru: să pulverizeze, prin sacrificiul său, majoritatea de strânsură pe care se sprijină actuala putere. Arătându-le aleşilor care îşi negociază votul ca la talcioc că au mâinile pline de sânge. Adrian Sobaru şi-a imaginat, probabil, că prin gestul său va micşora prăpastia dintre conducători şi electorat. O prăpastie atât de mare, încât, de la vârful politicii, disperarea celor mulţi nu se mai aude. Chiar şi cei mai cinici dintre politicieni ar trebui totuşi să se simtă urmăriţi de gestul lui Adrian Sobaru. Dacă nu din compasiune, măcar din teamă. Fiindcă e periculos să guvernezi oameni atât de disperaţi. Să-ţi baţi joc de cei care nu mai au nimic de pierdut înseamnă să te joci cu focul…" - averizează jurnalista.