Revista editorialelor, 27 noiembrie

"De ce apar toate în campania electorală? De ce nu?" - este titlul pe care îl dă Alecu Racoviceanu, în Gardianul, editorialului său, în care explică povestea înregistrării în care preşedintele Traian Băsescu ar lovi un copil.

"Acum am avut imaginile de la Ploieşti, din 2004, le-am confirmat, am analizat că nu sunt contrafăcute şi le-am dat. De ce în timpul campaniei? Ca şi cum campania înseamnă oprirea oricarei activităţi şi contemplarea candidaţilor care se întrec în promisiuni. Fie campanie sau nu, eu cred că ziariştii, în special cei de investigaţii, trebuie să dea toate lucrurile aflate. Cred că marea durere legată de materialele de presă apărute în timpul diverselor campanii electorale este că, după ce trece furia, nu le mai urmăreşte nimeni." - consideră Alecu Racoviceanu.

În Evenimentul Zilei, Mircea Cărtărescu consideră că liberalii greşesc când îl susţin pe Mircea Geoană.

"Complicaţia, în cazul alegerilor de acum, constă în faptul că o parte din România democratică, şi anume felia PNL, din motive conjuncturale, se va despărţi, în turul al doilea, de restul forţelor de dreapta şi va trece de partea stângă a eşichierului politic.

Dacă acest pact va funcţiona în viitor, sub prezumtiva preşedinţie a lui Mircea Geoană, vom asista la escalada corupţiei şi la reorientarea politicii externe a României dinspre vest către est." - anticipează Mircea Cărtărescu.

Ce trăieşte în timpul ăsta poporul, cuvântul cel mai des rostit în zilele acestea de politicienii noştri? Ne spune clar şi sec Victor Rotariu, în editorialul să din Gândul: "Românii sunt prea săraci pentru a ieşi din criză prin mărirea salariilor, a pensiilor sau prin reducerea impozitelor şi, cu siguranţă, mult prea săraci pentru a le face pe amândouă.

Românii nu îşi permit relaxarea fiscală a Germaniei pentru că nu au nici banii, nici credibilitatea şi nici structura economică a germanilor.

Suntem de asemenea prea săraci pentru a trăi pe datorie. Bucureştiul nu se poate împrumuta până la cote ameţitoare, cât valoarea totală a economiei sau chiar mai mult, cum este cazul Ungariei, pentru că se împrumută mai scump şi pe termene mai scurte. În condiţiile în care te împrumuţi să plăteşti pensii şi salarii, mărirea acestora nu înseamnă decât un singur lucru: împrumuturi şi mai mari.

În loc să caute exemple şi soluţii în ograda vecinului, politicienii ar trebui să intre pe situl oficial al FMI, unde este prezentat acordul, integral. Mulţii fie nu îl ştiu, fie nu-l aprobă. Unii dintre ei însă, cei mai vocali, nu îi aprobă, deşi nu îl ştiu. Oare un politician german şi-ar fi permis o astfel de declaraţie?"