Revista editorialelor, 27 decembrie

"Un an blestemat" - crede că fost 2010 editorialistul ziarului Adevărul, Ovidiu Nahoi şi explică de ce.

Marile decizii ale lui 2010 s-au luat pompieristic, fără cea mai mică idee asupra urmărilor în viaţa reală.

Aşa s-a întâmplat cu tăierea pensiilor şi a salariilor, cu creşterea TVA, cu noile declaraţii fiscale pentru practicanţii de profesii liberale, cu concediul pentru mame şi cu multe altele.

În plan macroeconomic, rezultatele sunt discutabile, în cel mai bun caz. În plan social, consecinţele sunt grave.

Iar în planul coeziunii societăţii, al încrederii în instituţii şi în valorile democratice, urmările sunt catastrofale.

Cu atât mai mult cu cât - continuă editorialistul - din partea cealaltă, a Opoziţiei, nu se naşte un proiect ce ar putea da speranţă.

Dar nu a fost doar lipsa de competenţă şi de alternativă - mai zice Ovidiu Nahoi. A mai fost ceva ce doare şi mai tare: sentimentul că suferinţele şi sacrificiile le sunt rezervate celor mai slabi şi lipsiţi de apărare.

Acestora li s-a cerut să strângă cureaua, în timp ce, la celălalt pol al societăţii, continuă cu aceeaşi veselie evaziunea, contrabanda, afacerile băieţilor deştepţi din energie, lucrările şi achiziţiile publice de câteva ori mai scumpe decât prin ţările vecine.

O privire în urmă aruncă şi Mircea Mihăeş care crede, în Evenimentul Zilei, că tema pe care PDL "a jucat" cu 6 ani în urmă, la alegerile din 2004 - anticorupţia adică - s-a dovedit a fi un demers pur demagogic.

Pentru că în ciuda declaraţiilor belicoase, nici unul dintre presupuşii "mari corupţi" n-a fost atins nici măcar cu o floare în toţi aceşti ani.

Iar atunci când au existat tentative de a-i trimite în justiţie, tactica a fost atât de imbecil gândită încât a stârnit râsul curcilor.

De partea cealaltă, a marilor adversari ai democrat-liberalilor, Mircea Mihăieş scrie că Vîntu, Voiculescu şi Patriciu s-au îmbogăţit exploatând cu ferocitate contexte şi situaţii, iar acum fac lucruri de negândit pentru a-şi păstra banii - astfel s-a născut infernul pe care, de vreo 4 ani, îl trăim în priză directă, satanic amplificat de televiziuni.

Încheiem cu Tudor Octavian care, în Jurnalul Naţional de astăzi, semnalează apariţia în librării a unui volum format mare, frumos şi bogat ilustrat, cu aspect de album de artă, dar... cu un titlu năucitor : "100 de catastrofe naturale".

De ce fascinează un astfel de panoramic al nenorocirilor spectaculoase?

Şi dacă aşa ceva se caută şi se vinde - mai întreabă Tudor Octavian - atunci de ce n-ar apărea şi cărţi precum "Cele mai interesante 100 de violuri asupra minorilor" ori "Cele mai sugestive 100 de imagini cu spânzuraţi"?!