Revista editorialelor, 25 noiembrie

Editorialiştii ziarelor centrale analizează România de astăzi : în nuanţe generale sau cu exemple concrete, în tonuri sumbre şi pesimiste ori apelând la speranţa în mai bine.

Parlamentul de astăzi nu mai seamănă cu acela de la care am transmis timp de 10 ani - scrie Rodica Ciobanu în Gândul.

Atunci, legile se făceau în Parlament, dezbaterile erau lungi dar cu miez, pledoariile juridice puteau fi la fel de captivante ca un thriller, iar regulile erau manipulate cu inteligenţă.

Acum, Camera Deputaţilor a devenit chintesenţa bătăii de joc şi pare că vrea să se autodistrugă.

Jurnalista se referă la faptul că, în timp ce Puterea a anulat regula cvorumului în Biroul Permanent de la Cameră ca să-şi salveze iniţiativele şi pe Roberta Anastase, Adrian Năstase, vicepreşedinte al Camerei, a convocat un Birou Permanent al Opoziţiei.

Astfel, în confruntarea în care nimeni nu cedează, instituţia se dizolvă şi fără decret prezidenţial.

Editorialistul ziarului Adevărul, Lucian Pop se arată dezamăgit şi deloc optimist de România zilelor noastre.

Nimic din ceea ce se întâmplă acum nu îmi oferă vreo speranţă că lucrurile merg într-o direcţie bună - scrie jurnalistul.

Cum ieşi pe stradă, te izbeşte "mirosul" greu, pestilenţial al mitocăniei, al mojiciei, al mizeriei, al grosolăniei.

Este din ce în ce mai clar că România este o ţară bolnavă.

O ţară în care incompetenţa, lipsa profesionalismului, nepotismul au devenit virtuţi forte.

Orice tentativă de a ieşi din aceste tipare este strivită brutal.

Nu urmăresc cu tot dinadinsul partea rea, putredă, neagră a lucrurilor şi a faptelor care se întâmplă în România - încheie Lucian Pop.

Însă, din păcate, aşa arată ţara noastră. O ţară care se afundă din ce în ce mai tare într-o groapă plină de noroi fetid.

Textul lui Robert Turcescu din Evenimentul Zilei vine, parcă, să-l contrazică pe editorialistul Adevărului.

Astfel, Robert Turcescu este iritat că... bocim non-stop.

Talk-show-urile de azi, de pildă, sunt o poveste nesfârşită despre cum nu merge, n-o să meargă şi n-a mers nimic.

A ajuns nefiresc să spui că se poate, devii suspect dacă te declari încrezător sau optimist.

Se caută, febril, personajele acrite, au întâietate toţi cei care pun la îndoială aerul, apa, ziua de azi şi, mai ales, ziua de mâine.

Din ce în ce mai mult - încheie Robert Turcescu - în spaţiul public de la noi se manifestă o nerăbdare bizară de a îmbrăca haine de doliu, un apetit grozav pentru colivă şi parastase...