Revista editorialelor, 25 august

Nu ştiu ce s-a întâmplat în parcarea cârciumii Cireşica şi nici nu mă interesează - îşi începe Cristian Tudor Popescu editorialul din Gândul.

Însă apariţiile televizate ale d-lui Chitic suportă o analiză nu lipsită de interes în privinţa transmiterii de mesaj prin TV.

Unul dintre motive este cauza din pricina căreia ar trebui să-i fie ruşine d-lui Băsescu, identificată de dl. Chitic : "Să-ţi fie ruşine pentru ce ai făcut din România".

Deci, dl. avocat n-are un reproş precis, legat de salariu, pensie, TVA şi impozite sau drepturile de autor, pe care să-l transmită stăpânirii în numele celor mulţi, pe d-sa îl doare harta, mai ieftin n-o lasă cu metafizica.

Ştiu prea bine de câte poate fi acuzat dl. Băsescu, dar ca să-i pui în braţe doar lui România grav bolnavă de azi înseamnă să jigneşti rânduri-rânduri de conduceri ale acestei ţări care şi-au "adus aportul" la nenorocirea ei în ultimele decenii.

Fraza d-lui Chitic nu e de cetăţean revoltat, e de politician demagog.

Nu ştiu de unde e de baştină dl. Chitic, dar arată ca un demn republican de Ploieşti, dedicat cauzei boborului.

Aceleaşi idei, altfel formulate, apar în textul lui Horia Ghibuţiu din Evenimentul Zilei.

Atât reluarea unei teme fâsâite, acum într-o nouă prezentare, cât şi faptul că aceasta era dezbătută în lipsa unor probe concludente, au decredibilizat acuzaţiile. Le-au făcut de tot hazul.

Scandalul "Băsescu şi avocatul" a ajuns într-o singură seară la temperatura scandalului "Băsescu şi copilul" - mai zice Horia Ghibuţiu - cu toate că în ciorba reîncălzită erau acelaşi ingrediente: convingeri construite pe nimic.

Editorialistul ziarului Adevărul, Ion M. Ioniţă pleacă de la aglomeraţia de ieri, de la Casele de Pensii, întrucât astăzi este ultima zi pentru plata contribuţiilor sociale ale celor care obţin venituri din activităţi independente.

Guvernul Boc a decis lărgirea bazei de impozitare. OK! Deţinătorii contractelor de drepturi de autor trebuie să plăteasă şi ei contribuţii sociale.

În regulă! Se aplică principiul: orice venit se impozitează.

Perfect! Dar tu, stat, trebuie să pui pe drumuri sute de mii de oameni pentru că nu ştii cum să le iei taxele şi impozitele?

Cu cât se laudă mai mult că reformează, taie şi restructurează, cu atât Guvernul constată că se afundă mai mult în criza financiară. Răspunsul din viaţa reală este pe dos decât cel aşteptat.

Măsurile de austeritate, cele mai dure din Europa, au sufocat economia.

Plăţile sunt blocate, vânzările s-au prăbuşit.

Fără consum, nu poate exista producţie. Şi atunci, statul apelează la ultima resursă care i-a mai rămas, să se împrumute în neştire pentru a se mai salva de la o lună la alta.