Revista editorialelor, 24 noiembrie

În Gândul, Cristian Tudor Popescu constată - pentru a nu ştiu câta oară - disoluţia autorităţii în România, pe care o descrie astfel, citez: "subalternii îşi dispreţuiesc şefii, pentru că ştiu cu ce se ocupă de fapt; şefii încearcă să se menţină în scaun nu prin măsuri necesare luate în instituţie, ci prin servirea regimului politic aflat la putere; structurile de poliţie din teritoriu "colaborează" mai degrabă cu clanurile interlope locale decât cu autoritatea centrală, şoricul e mai gros decât toba, cetăţenii privesc îngroziţi şi scârbiţi acest spectacol şi nu mai dau doi bani pe autoritatea Poliţiei şi pe capacitatea ei de a-i proteja."

În final, Cristian Tudor Popescu ajunge la următoarea concluzie: "Înlocuirile de ultim moment de la Interne nu pot schimba nimic esenţial.

"Pentru asta ar fi nevoie de o putere politică hotărâtă să bage bisturiul până la os, chiar cu riscul de a se tăia pe sine. Iar actualii nu sunt preocupaţi să taie decât salarii şi pensii" - am încheiat citatul.

Şi Gabriel Bejan ajunge la aceeaşi concluzie în România Liberă, citez: "nici o schimbare de la vârful Ministerului de Interne nu va îmbunătăţi lucrurile."

"Scandalurile recente, care demonstrează legăturile strânse dintre şefi ai poliţiei şi clanurile interlope, nu sunt nici primele şi, cu siguranţă, nu vor fi nici ultimele. Abia ne-am obişnuit.

"Rămâne însă o întrebare, poate naivă, dar care nu poate fi ocolită: cum s-au apropiat totuşi atât de mult cele două lumi, care, în esenţă, trebuie să fie atât de diferite? Un răspuns la îndemână ar suna sec: banii.

"Mai grav e că dau senzaţia că nici măcar nu realizează că simpla lor asociere cu această lume nu poate fi înţeleasă. Câţi dintre noi, oamenii obişnuiţi, avem printre prieteni sau cunoştinţe membri ai lumii interlope? Câţi dintre noi am alege să trăim în acelaşi cartier (nu pe aceeaşi stradă, nu în aceeaşi casă, ca poliţistul Şoric) cu astfel de oameni?" - se întreabă editorialistul.

Din paginile Adevărul, Ion M. Ioniţă vede, citez: "Statul, tras în ţepele din Piaţa Victoriei".

În 2004, promisiunea câştigătoare a fost înălţarea de ţepe în Piaţa Victoriei pentru corupţi şi pentru responsabilii politici vinovaţi de instituţionalizarea "statului ticăloşit".

A doua mare promisiune, reluată şi în 2009, reformarea acestui stat obez, anchilozat, bugetofag şi ineficient.

"Asaltul caschetelor din faţa Palatului Cotroceni, Mararu, cămătarul împuşcat la Piatra Neamţ, comisarul-şef Şoric, cazul Fătuloiu şi mita de un milion de euro, înlocuirile la vârf din Ministerul de Interne. Iată unde am ajuns după şase ani de luptă anticorupţie şi de reformare a statului.

"Bilanţul reformelor nu se rezumă, însă, numai la Poliţie şi la Justiţie. De atâta zel, Educaţia a fost reformată la pătrat, din moment ce beneficiază de două legi.

"Sănătatea va termina anul cu datorii de trei miliarde de lei. Asigurările sociale sunt şi ele în colaps." - constată editorialistul.