Revista editorialelor, 24 martie

Toate editorialele din presa centrală continuă să comenteze, şi astăzi, "cazul Cătălin Voicu".

Când se vor aduna PDL, PSD şi PNL şi vor da o nouă lege de finanţare a partidelor politice - întreabă Ion M. Ioniţă în Adevărul - pentru a se elibera în primul rând formaţiunile politice de sub stăpânilea mafioţilor care le finanţează? Domnii Boc, Ponta şi Antonescu ar trebui să-şi asume riscul de a renunţa la un sistem pe care partidele lor l-au crescut cu drag la sân de 20 de ani încoace. Este o alegere dificilă. În lipsa ei, personaje de tip "Voicu" vor continua să ajungă parlamentari, miniştri, magistraţi, generali, care vor coordona, între altele, Justiţia şi lupta anticorupţie.

Ideea apare, în aproape aceiaşi termeni, în editorialul lui Mircea Marian din Evenimentul Zilei. Cum reuşim să evităm ca un personaj ca generalul Voicu să ajungă vreodată să controleze justiţia din România? Acum, presiunea ar trebui direcţionată către legiferarea unor mecanisme prin care să se evite ca clonele lui Voicu să mai cheme la ordin judecătorii de la Înalta Curte, să aibă oameni infiltraţi în serviciile secrete şi să dea indicaţii poliţiştilor.

Rodica Ciobanu, Gândul. Justiţia românească - domeniul unde se dau şi se primesc cele mai mari şpăgi, conform statisticilor DNA - este calamitată mai rău decât lumea politică şi PSD, după publicarea stenogramelor în cazul Voicu. Judecătorul Costiniu, de pildă, cel care se jură pe propria-i nepoţică de patru ani că a făcut "tot ce-i omeneşte posibil" pentru a interveni într-un dosar, este, în continuare, în sistem, deşi este cercetat de DNA şi în ancheta disciplinară a CSM. El n-ar mai trebui să calce în instanţă până la lămurirea situaţiei. Dacă CSM nu se va mişca rapid şi nu va recomanda suspendarea lui, judecătorul Costiniu va ucide duios, cu fiecare zi petrecută la birou, ideea de dreptate.

În fine, Laurenţiu Mihu face, în România Liberă, o comparaţie cu perioada comunistă şi crede că dialogurile Voicu - Căşuneanu, Voicu - Costiniu, Voicu - Mazăre, Costiniu - Căşuneanu arată că, de principiu, nimic nu s-a schimbat. Doar şpăgile şi personajele sunt altele, inşi din generaţia care la Revoluţie se învârteau între 20 şi 40 de ani, arivişti iţiţi din eşaloanele 2, 3, 4 sau 5 ale Epocii de Aur.