Revista editorialelor, 22 ianurarie

În Jurnalul Naţional, Dan Constantin scrie că "Flacăra violet a aprins discuţia publică până la nivelul de pârjol. Au fost astfel uitate toate subiectele cu adevărat fierbinţi din realitatea românească. Şomajul, bugetul de superausteritate, criminalitatea explozivă pălesc în faţa trăsnetului violet care energizează mintea politicienilor.

După legenda Dracula, România oferă un subiect zemos pentru rubricile de fapt divers din întreaga lume: campanii electorale sub semnul flăcării violet! Este un brend de ţară pentru care nu mai trebuie să cheltuim milioane de euro. Situaţia a devenit albastră, dar cineva încearcă să ne convingă că ea are totuşi un ton de violet. Ne prăbuşim imperial şi credem că vom cădea pe moale.

În plină zarvă - alimentată de declaraţii diverse şi de zvonistica aferentă - privind schimbarea conducerii PSD, Mircea Cărtărescu cere, în Evenimentul Zilei " Ocrotiţi-l pe Geoană ".

Remarcând că actulaul lider social-democrat e făcut din altă plămadă decât mulţi dintre politicienii noştri, scriitorul continuă astfel: "Mircea Geoană nu e prostănac. E doar un copil mare care, înfrângându-şi scârba şi mila, rupe picioarele lăcustelor doar ca să fie primit în gaşcă de cei cu adevărat răi. Dacă nu s-ar fi vârât în troacă, poate nu l-ar fi mâncat porcii. Poate că ar fi rămas toată viaţa un diplomat stimabil. Dar blestemata foame de putere i-a menit altceva: nenorocirea şi deruta în care se află acum şi care nu s-au sfârşit cu oribila trezire de pe 7 decembrie. Vor urma pentru el treziri poate şi mai dureroase. Cum îi vreau sincer binele, l-aş sfătui pe Mircea Geoană să lase partidul baltă şi, cât mai e timp, să se retragă undeva la ţară. Ar evita astfel un lung şir de previzibile umilinţe."- încheie Mircea Cărtărescu.

În Cronica Română, Dragoş Moldovan, priveşte cu ochi critic Capitala noastră şi scrie: "M-am născut şi am crescut în Bucureşti. Infect oraş! Spun asta cu toata dragostea. E un oras urât. Are o faţă nasoală, e schimonoşit încă de pe vremea lui Ceauşescu. Blocurile alea ca nişte cutii de chibrituri te îngrozesc. Nu numai Ceauşescu este de vină. Dar şi ăştia, ai nostri, noul val, postrevoluţionarii. Au trântit nişte scatoalce pe faţa Bucureştilor, fără milă, peste noapte. Ne-am trezit cu nişte umflături ciudate, cu nişte excrescente groteşti, pe cât de mari, pe atât de inestetice. Fie că le zice clădiri pentru birouri, fie că sunt numite “complex rezidenţial de locuinţe”, caracteristica lor comună este aceea că se ghidează după un singur principiu: puşculiţa investitorului să fie cât mai grabnic şi cât mai îndesat umplută. Clădirile vechi, a căror arhitectura este o încântare pentru ochiul oricui, au rămas, în cel mai fericit caz, nevalorificate. Asta în situaţia în care nu au fost astupate de vreun malac de bloc de ăla agresiv şi nesimtit."