Revista editorialelor, 21 mai

Editorialiştii ziarelor centrale au astăzi - în egală măsură - critici şi pentru putere, şi pentru opoziţie. Pentru putere, întrucât nu întelege să restrângă cheltuielile cu clientela politică.

Pentru opoziţie, deoarece - cred analiştii - nu are soluţii şi se prezintă cu un discurs demagogic.

Ceea ce se întâmplă acum nu e decât nota de plată a erorilor în serie ale celor care au fost la guvernare în ultimii douăzeci de ani - scrie Emilian Isăilă în Adevărul.

Pentru toate guvernele, mai importante au fost propria clientelă politică şi voturile pensionarilor. Şi uite aşa, an după an, s-au tot adunat angajaţi la stat şi persoane care au ieşit la pensie pe caz de boală în urma unui aranjament cu medicul.

Şi atunci - continuă ideea Adrian Cercelescu, editorialistul ziarului Gândul, ca să accepte ajustările salariale, omul simte nevoia să se pună în clar cu o chestiune de-a dreptul filozofică. "Cum, domne? Să plătim noi, după ce ei au furat ţara cu totul?".

Această întrebare culeasă de reporteri de pe la toate adunările de pensionari, profesori, moaşe sau poliţişti arată clar că hoţia strică empatia sau, cum ne cere, guvernul, solidaritatea.

Cristian Câmpeanu, România liberă: "În lipsa unor soluţii autentice la situaţia actuală, politicienii, sindicatele şi oligarhii mimează revolta publică într-o explozie de demagogie demnă de Caragiale".

"Cât despre Emil Boc ", continuă Cristian Câmpeanu, "dacă tot trebuie să taie cheltuielile, atunci el poate să fie ceva mai atent când semnează finanţarea unor "investiţii" revoltătoare care nu au nici un sens. Şi, în general, dacă tot vorbeşte de sacrificii şi solidaritate, premierul poate să ceară acest lucru şi clientelei de partid, nu?".

Exact aceeaşi idee apare şi în textul lui Grigore Cartianu din Adevărul.

Este de apreciat faptul că Emil Boc a riscat sinuciderea politică luând măsuri crunte, nepopulare, când putea să stea bine-mersi şi să joace cartea populismului.

Dar premierul a făcut şi o greşeală capitală. Nu a peticit sacul bugetar înainte de a trece la măsuri dure.

Banii au continuat să se scurgă prin găurile - multe şi mari - prin care banul public ajunge în buzunarele clientelei politice.

De aceea, îi va fi greu să convingă populaţia că nu mai sunt bani la buget. Emil Boc nu este duşmanul românilor - mai scrie Grigore Cartianu.

Nici măcar al bugetarilor şi al pensionarilor. Emil Boc este doar politicianul pus să ţină punguţa cu doi bani a unei naţiuni care cheltuieşte... trei bani.