Revista editorialelor, 21 iulie

În Adevărul, Ion M. Ioniţă încearcă să identifice "sediul corupţiei".

"În lumea civilizată, demnitarul corupt face parte din tabăra băieţilor răi, împotriva cărora instituţiile statului luptă cu toate forţele. În România, marea corupţie înseamnă bani obţinuţi de oameni de decizie în stat, prin metode ilegale şi imorale, vopsite atât de bine, încât ai jura că regulile sunt respectate.

"Dacă în România se fură cu acte în regulă, e extrem de dificil să mai găseşti vreo urmă de corupţie. Iar corupţii lipsesc de-a binelea! Dumneavoastră câţi aţi văzut? Ceea ce se vede foarte bine este apariţia unor averi nemăsurate.

"Din salariul de ministru sau de şef de birou achiziţii? Indiciul privind eventuale cazuri de corupţie stă în averea celui aflat în serviciul public. De aici obsesia europenilor pentru ANI.

"Măcar aşa, din declaraţiile de avere, să mai ştie oamenii cum se poate trăi ca un multimiliardar, muncind de dimineaţa până seara, în slujba binelui public.

"O adevărata ofensivă împotriva corupţiei n-ar trebui să depindă, însă, nici de Frunda, nici de ANI" - conchide Ion M. Ioniţă.

"Cât te costă să tai preţurile din vorbe" - este titlul editorialului semant în Gândul de Victor Rotariu, în care analizează recenta iniţiativă a ministrului Economiei, Adrian Videanu, privind observarea preţurilor.

"Într-o Românie în care statul împrumută 600 de euro pe secundă pentru a nu da faliment, în care numărul angajaţilor se micşorează cu câte 500 zi de zi şi în care toate scad, principala problemă a populaţiei este lipsa unei pagini de internet pe care să fie comparat preţul din Roşiori al unui kilogram de roşii cu cel din Alexandria.

"Cel puţin asta au putut înţelege românii privindu-l pe ministrul Economiei la televizor.

"Alte măsuri, mai rapide şi mai eficiente, ar fi stoparea valului de falimente care mătură în continuare mediul de afaceri la nivel naţional şi repornirea economiei care gâfâie sub jugul creditelor de miliarde de euro luate de stat" - este de părere editorialistul.

Gabriel Bejan caută, în România Liberă, un răspuns la întrebarea "De ce ne ocolesc marile lanţuri hoteliere".

Şi iată demonstraţia lui: "Statisticile din ultimii ani arată că românii sunt dispuşi să-şi cheltuiască banii pe vacanţe de calitate.

"Marile lanţuri hoteliere din lume par să fi înţeles acest lucru şi deschid resorturi turistice pentru români. Din păcate, acestea nu sunt pe litoralul nostru, ci în ţara vecină, Bulgaria.

"O ştire de săptămâna trecută spune că Grupul Hilton a deschis o franciză în Nisipurile de Aur, pe litoralul bulgăresc, urmând ca anul viitor să aibă propriul hotel de cinci stele în aceeaşi staţiune, clientul vizat fiind turistul român.

"Un alt exemplu: Thomas Cook, una dintre cele mai mari companii de travel din lume, face o promovare puternică Bulgariei în toată Europa, în timp ce România nici măcar nu există pe lista lor de destinaţii.

"Problema României este că investitorii nu au găsit în instituţiile implicate în turism şi în politicieni, în general, acei parteneri de încredere de care aveau nevoie pentru a construi aici ceva solid pe termen lung. Este frustrant să constaţi în fiecare zi că, în timp ce România stă pe loc, lumea din jur creşte, se dezvoltă" - încheie editorialistul.