Revista editorialelor, 20 octombrie

Editorialiştii ziarelor centrale scriu astăzi pe larg despre convorbirile telefonice ale lui Sorin Ovidiu Vîntu cu diverse alte persoane, înregistrări ale căror stenograme au apărut în presă.

"Pe lângă multele capete de acuzare pe care i le aduce Justiţia, Sorin Ovidiu Vîntu poate fi deja declarat vinovat pentru o faptă de o gravitate excepţională", crede Ion M. Ioniţă de la Adevărul: subminarea libertăţii cuvântului în România.

"Faceţi un sondaj şi întrebaţi oamenii, dacă libertatea cuvântului mai înseamnă ceva pentru ei. Te vor lua cu pietre! Sorin Ovidiu Vîntu a dat toate justificările necesare pentru ca oamenii să gândească aşa.

"Vîntu a zis la un moment dat că judecătorii sau procurorii se vor teme de el atât timp cât vor şti că are Realitatea TV. Iată că s-a lovit singur", consideră Ion M. Ioniţă. El a subminat astfel singurul lucru fără de care o instituţie de presă nu poate exista: credibilitatea.

Mircea Marian, Evenimentul Zilei: "în epoca Vîntu, jurnalistul a devenit un sclav înarmat, gata oricând să intre în arenă pentru a lupta pentru stăpân. Neînregimentarea nu mai este tolerată, indiferent de cât de bun jurnalist ai fi.

"Vor trece ani buni până când presa îşi va reveni (dacă îşi va reveni) de pe urma celor două mari dezastre prin care trece: mogulii şi criza economică", crede Mircea Marian.

"Asta şi pentru că ţara este plină de facultăţi de jurnalism, care produc pe bandă rulantă şomeri necalificaţi pentru vreo muncă utilă societăţii. Din aceste instituţii de învăţământ iese o generaţie de executanţi, moartă de foame, disperată după o slujbă şi, astfel, complet amorală".

Şi Gabriel Bejan de la România liberă scrie despre stenograme, dar deschide şi o altă discuţie.

"Să nu uităm totuşi că Sorin Ovidiu Vîntu este acuzat că l-ar fi favorizat pe fugarul Nicolae Popa, iar procurorii vor trebui să demonstreze în instanţă această faptă care nu are totuşi nici o legătură cu felul în care Vîntu îşi conduce propriul trust de presă.

"Şi tot legat de Popa, organele judiciare trebuie să ne mai explice rapid un lucru: de ce acest fugar nu a ajuns încă în ţară, deşi capturarea lui în Indonezia a avut loc la sfârşitul anului trecut, iar în urmă cu două luni am fost anunţaţi că formalităţile pentru extrădarea acestuia au fost încheiate, din moment ce până şi preşedintele Indoneziei şi-a dat acordul?

"Şi dacă tot vorbim de mari dosare penale", continuă jurnalistul, "ce s-a mai întâmplat cu Omar Hayssam sau cu Mihai Necolaiciuc, alţi doi mari fugari despre care am aflat în ultimii ani că vor fi aduşi în ţară ca să dea socoteală în faţa justiţiei?.

"Răspunsurile la toate aceste întrebări", încheie Gabriel Bejan, "cântăresc, în realitate, mult mai mult decât interceptările pe care le citim aproape zilnic".