Revista editorialelor, 20 mai

"Vă dăm 25% din salarii dacă plecaţi!" - această pancartă a sintetizat cel mai bine actuala situaţie a guvernului Boc" - apreciază Cristian Tudor Popescu în GÂNDUL. Şi continuă: "Dl. Boc a apărut la televizor şi a asumat răspunderea guvernului pe pachetul de măsuri. ªi? Nu cu Parlamentul trebuie să pună în aplicare reducerile, ci cu amărâţii din stradă. Singura preocupare şi justificare de a menţine guvernul Boc este să-i asigure d-lui T. Băsescu pârghiile de putere. Altfel, nişte profesionişti cât de cât onorabili, în clipa în care anunţau ca singure măsuri de care sunt în stare pentru a stăpâni criza tăierile generale de pensii şi salarii îşi şi dădeau demisia.

Prioritatea zero în România în acest moment este restabilirea într-un grad rezonabil a încrederii şi comunicării între Palatul Victoria şi populaţie. Altfel, tranşa de la FMI nu va face doi bani, la toamnă ne vom afla într-o situaţie şi mai rea. Soluţia raţională este numirea ca premier a d-lui Mugur Isărescu. Este cel mai respectat profesionist din România. Nu are apartenenţă politică.

A mai fost prim-ministru acum 10 ani, tot în plină criză, şi a scos România la liman. Bineînţeles, fără nici un fel de amestec al d-lui T. Băsescu în stabilirea portofoliilor: dl. Isărescu să poată alcătui guvernul, fie politic, fie de tehnocraţi, cum crede de cuviinţă. Însă consecinţa principală a unei astfel de soluţii ar fi pierderea puterii executive absolute de care dispune T. Băsescu. Aici este miezul ghemului de şerpi care se zvârcolesc acum peste România." - încheie Cristian Tudor Popescu.

În editorialul semnat în ROMÂNIA LIBERĂ, Gabriel Bejan scrie că "După disperarea cu care acţionează în acest moment membrii Guvernului, ne putem aştepta la orice măsură radicală. A devenit clar pentru toată lumea că tăierea salariilor bugetarilor şi a pensiilor nu este suficientă şi că la Palatul Victoria se caută în acest moment soluţii dintre cele mai nebuneşti pentru a salva ce se mai poate din bugetul public. Revoltătoare în aceste zile este însă neruşinarea multora dintre politicieni. În dezastrul general care cuprinde România, clasa politică pare mai preocupată să-şi apere imaginea publică. Sau, mai direct spus, după ce au făcut praf economia, acum politicienii se gândesc cum să câştige viitoarele alegeri."

În JURNALUL NAŢIONAL, Radu Tudor face bilanţul celor douăzeci de ani trecuţi "de la Duminica orbului la Joia Chiorului". "Azi, 20 Mai 2010, trăim într-un regim ce a ridicat scandalul şi tensiunea socială şi politică la rang de artă. Din păcate, ăsta este elementul comun cu data de 20 Mai 1990. În nebunia schimbărilor de atunci, dezbinarea şi ura se manifestau din plin.

După atâta amar de vreme şi atâtea zeci de miliarde de euro cheltuite, dorim încă aceleaşi chestiuni neîmplinite: autostrăzi, spitale civilizate şi bine finanţate, ceva curăţenie în localităţi, un turism de nivel european, nu bâlciul balcanic de prin staţiunile noastre. 20 Mai 2010 e Joia Chiorului. Pentru că trebuie să fii destul de chior să nu vezi că mergem pe o cale greşită, într-o fundătură. Suntem deja în mlaştină. Toată lumea strigă să o luăm spre mal. Ei nu aud, nu văd. Spre fundul mlaştinii, înainte marş!"