Revista editorialelor, 20 ianuarie

Ion M. Ioniţă ne spune în Adevărul ce se îmtâmplă "Când ridicolul moare!".

"Sunt multe căi prin care o naţiune poate ajunge la distrugere. Invazia unui inamic superior, lipsa de judecată a conducătorilor, proiectele utopice, asimilarea într-o altă cultură, toate pot duce o ţară pe marginea prăpastiei.

"Dar ce se întâmplă când o societate îşi pierde simţul ridicolului? Primul caz din lume pare să fie România acestor zile. Flacăra violetă s-a răspândit mai ceva ca gripa A(H1N1). Incompetenţii au ajuns puncte de referinţă, proştii, somităţi ştiinţifice, mârlanii, profesori la şcoala de dans şi bune maniere.

"Elodia, pliciul lui Prigoană, aroganţele lui Becali sunt miturile societăţii româneşti contemporane. Acum a apărut flacăra violetă, într-o succesiune naturală. Oriunde în lume, cine se face de râs, cine devine subiect al batjocurii publice trebuie să se retragă în gaură de şarpe.

"Numai la noi asta e calea cea mai sigură spre succes. "Pentru că nimeni nu e ridicol, toţi sunt geniali. Cu cât o faci mai lată, cu atât te aşteaptă recompense mai mari." - conchide Ion M. Ioniţă în Adevărul.

Sub titlul "pâine şi circ violet", Octavian Ştireanu consideră că "pentru guvernanţi, starea aceasta de diversiune în masă este o mană cerească.

"Este circul de care aveau nevoie să-l arate oamenilor în perioada asta, pentru că pâine şi-aşa nu prea mai au de unde să dea poporului... Astfel, în tot acest răstimp, datoria publică a statului român se apropie de ... 100 miliarde euro!

"O pâine neagră şi un circ violet – asta oferă poporului actuala guvernare portocalie; ca să nu mai zicem că n-avem parte de o viaţă colorată!" - încheie editotialistul.

Pornind tot de la flacăra violet, lait-motivul acestor zile, Eliade Bălan scrie, în România Liberă că "Folosul cetăţeanului aproape că nu mai interesează pe nimeni atât timp cât aleşii au alte priorităţi pe care se întrec să le dezbată la televizor de dimineaţă până noaptea târziu.

"Politicienii se laudă cu energiile negative pentru simplul motiv că acestea au ajuns subiect de presa până dincolo de Ocean, în loc să lase capul în pământ pentru faptul că România ocupa locul doi în UE la riscul de sărăcie.

"Guvernanţii mimează o reformă de dragul televizorului, în timp ce partidele din opoziţie numără zilele rămase până la căderea Cabinetului Boc. Deocamdată se discută zâmbind doar de creşterea numărului de şomeri, de falimente datorate impozitului forfetar şi de majorarea unor taxe pentru ca veniturile statului să crească.

"Foarte puţin sunt atinse problemele derutei morale, cea a exodului intelectual sau a declinului demografic, prioritate având cancanurile despre ascensiunea junilor de bani gata, împinşi să candideze pentru un loc în Parlament numai pentru a scăpa partidul de datorii. - mai scrie Eliade Bălan.