Revista editorialelor, 2 iunie

Editorialiştii ziarelor centrale analizează grevele din ultimele două zile şi au explicaţii diferite la faptul că amploarea protestelor nu a fost cea pe care o anunţaseră sindicatele.

De la ce a fost anunţat până la ce a rezultat distanţa este ameţitoare - scrie Laurenţiu Mihu în România Liberă, pentru că sute de mii de membri de sindicat au tratat cu veto încrederea în proprii lideri. Nu le-au ascultat până la capăt apelul la grevă pentru că nu i-au crezut, cum o făceau odinioară. Mulţi lideri cu notorietate şi-au pus organizaţiile la picioarele politicului şi au transformat sindicalismul în populism, politicianism şi instrument de şantaj - mai scrie Laurenţiu Mihu şi concluzionează : prin modul în care au organizat greva generală, liderii VIP de sindicat au contrasemnat tăierea salariilor cu 25%.

În privinţa luptei sindicale, ar fi multe de zis - extinde discuţia Horia Ghibuţiu, în Evenimentul Zilei. Probabil că dacă n-am avut sindicatul Solidaritatea, e de înţeles să n-avem nici unitate în jurul unei mişcări sindicale.

Florin Negruţiu, de la Gândul, are o altă explicaţie. De fapt, dincolo de umilinţele concrete ale acestei perioade, când suntem condamnaţi la solidaritate forţată, dincolo de faptul că fiecare dintre noi pierde bani, indiferent că lucrează la stat sau la privat, cred că există un motiv mult mai grav de îngrijorare - scrie jurnalistul. Am uitat să fim serioşi. La greve s-a dansat Pinguinul, ca la nuntă, un cântăreţ, prinzând puhoi de lume, s-a gândit să-şi turneze un videoclip pe bani puţini, butaforia sinistră a unor sindicalişti haioşi - ce au toate astea cu suferinţa?! Oamenii "s-au râs" - singurul lucru pe care au reuşit să-l revoluţioneze a fost gramatica, neînţelegând că, de fapt, asta fac, se râd... pe ei.

Editorialul lui Ion M. Ioniţă din Adevărul pleacă de la declaraţia ministrului Finanţelor, Sebastian Vlădescu : "Era foarte uşor să minţim în continuare". Românii află acum şocaţi în ce ţară trăiesc - scrie jurnalistul. Smecherii politici s-au rotit 20 de ani la putere pentru a se conecta la conductele de bani ale statului. Achiziţiile, licitaţiile, lucrările publice au adus prosperitate de nababi unei pături subţiri de privilegiaţi. Dedesubtul lor a crescut viermuiala clientelei politice. Ciocoimea post-decembristă este mai rea decât nomenclatura comunistă. Şi vin acum nişte domni daţi cu apă de colonie şi ne spun că nu mai putem trăi în minciună. Serios? - întreabă Ion M. Ioniţă. Şi ce v-aţi gândit să puneţi în loc?