Revista editorialelor, 2 februarie

Mai multe editoriale din ziarele de astăzi atacă tăios comportamentul oamenilor politici de la noi şi modul cum sunt promovaţi în instituţii clienţii politici, nu valorile.

În textul său din Jurnalul Naţional, Lucian Avramescu nu se complică cu formulări protocolare şi se adresează direct, frontal, celor care se consideră astăzi oameni politici. Schimbaţi-vă apucăturile, domnilor, reînvăţaţi cuvântul patriotism, şters azi din dicţionarul limbii române din motive de obscenitate.

Nu mai ţopăiţi, ca indivizi, dintr-o şatră politică în alta. Într-o ţară atât de chinuită de sărăcie şi şomaj, dată amanet pe trei generaţii de acum încolo, mai lăsaţi insultătoarea defiliare cu genţi de 10.000 de euro bucata. Plimbaţi-vă cu ele la reuniunile mondene, nu la aşa-zisele consfătuiri politice în care dezbateţi durerile ţării. Şi - întreabă Lucian Avramescu - de ce vă reuniţi iarna musai la Poiana Braşov şi vara neapărat la Mamaia sau Neptun? La Pocreaca, unde este un cămin cultural neîncălzit, dar încăpător, nu s-ar putea? Ar fi mai aproape de sufletul nefardat al acestei naţii.

Editorialistul ziarului Adevărul, Sabin Orcan scrie despre "clientul de pe scaunul specialistului". Epoca guvernării pe bază de adeziune şi algoritm a fost ridicată pe culmile rafinamentului, până când a devenit cea mai respectată lege nescrisă a politicii româneşti.

Cât sunt în opoziţie, toţi ţipă contra politizării instituţiilor statului, dar cum câştigă alegerile îşi instalează la butoane propria clientelă. Aşa încât - încheie Sabin Orcan - astăzi nu se mai întreabă nimeni cum e posibil ca fitece piţifelnic să fie uns şef doar în virtutea meritelor sale de fost lipitor de afişe.

Lelia Munteanu analizează, în Gândul, cu mult umor, fenomenul intitulat "implementarea maimuţoilor". Jurnalista face o clasificare a maimuţoilor din zilele noastre; nu dă nume, dar personajele sunt uşor de recunoscut.

Am ales, pentru final, descrierea speciei pe care Lelia Munteanu o numeşte "telemaimuţoiul implementat peripatetic". Telemaimuţoiul se plimbă de dimineaţa până seara de pe un ecran pe altul până te iei de gânduri că ţi s-a blocat telecomanda. Spune absolut aceleaşi lucruri, cu nesecată prospeţime, având aerul că nu se satură niciodată de propria prostie.