Revista editorialelor, 19 februarie

În EVENIMENTUL ZILEI, Ioana Lupea cântăreşte cum stăm cu sărăcia în România şi scrie: "Cred că mulţi dintre cetăţeni, chiar şi dintre cei mai săraci, ar prefera să ştie că ţara este condusă de un politician bine plătit, dar competent, cinstit şi responsabil. Cu atât mai mult cu cât salariile ridicol de mici pe care şi le-au stabilit demnitarii nu păcălesc.

Toţi bănuim că un prim-ministru are la dispoziţie fonduri de protocol şi că nu trăieşte doar din ce primeşte la sfârşitul fiecărei luni de la casierie. Dacă românii nu vor trăi mai bine în 2012, puţini vor fi cei care vor găsi confort în gândul că şi prim-ministrul României a avut un salariu mic.

Însă, după ce a perorat despre salariile nesimţite, lui Emil Boc i se cere astăzi să explice de ce şefii Fondului Proprietatea, ai Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sau ai CNVM au multe mii de euro pe lună, în timp ce numărul săracilor creşte şi i se impută că şi-a încălcat promisiunea. Misiunea lui Boc este şi mai dificilă în condiţiile în care numirile pentru Fondul Proprietatea, de exemplu, au fost făcute exclusiv pe criterii politice." - atarge atenţia Ioana Lupea.

Subiectul ultimelor zile, tensiunile din PSD, se afla în atenţia Rodicăi Ciobanu, care scrie, în GÂNDUL: "Ion Iliescu spunea, cu ceva timp în urmă, că i-ar fi plăcut să-l aibă pe Crin Antonescu în PSD. Proiectul liderului liberal, care nu are niciun contracandidat de temut, este partidul, pe care intenţionează să-l crească până la 30 la sută, în doi ani, şi să-l facă singura formaţiune de dreapta din România.

În schimb, PSD nu mai este proiectul nimănui, ci a devenit o sumă de abţibilduri personalizate cu numele Geoană, Ponta, Diaconescu, Mitrea, Pandele, Vanghelie, care toate se cred a fi ele proiectele partidului. Chiar şi după ce se va încheia, sâmbătă, lupta dintre ei, va continua să existe o lipsă de direcţie şi de acţiune clară în partid", apreciază editorialista.

"Retragerea lui Ion Iliescu, singurul care gândeşte ideologic, va transforma PSD într-o barcă fără cârmaci. Mi-e greu însă să mi-l imaginez departe de politică. Îl văd încă venind, din când în când, la partid, uitându-se la "echipă" şi constatând, în sinea lui, că nu prea are cu cine discuta. Dacă l-ar fi avut pe Crin, ce partid ar fi făcut!" - încheie Rodica Ciobanu.

Din paginile ADEVĂRULUI, Ion M. Ioniţă încearcă să ne convingă că nu ne vom plictisi niciodată în România. "Dacă Victor Ponta ar fi pus mâna pe Emil Boc, în plină şedinţă de guvern, şi l-ar fi luat la bătaie, aşa cum a mărturisit că era să se întâmple? Ce poate fi mai tare decât un premier fugărit pe scările Guvernului de unul dintre miniştrii săi cu un gabarit de două ori mai mare?" - scrie editorialistul pornind de a o declaraţie recentă a tânărului PSD-ist. Acum, unii vor să se apuce să modifice Constituţia şi să reformeze statul cu totul. Trebuie reaşezate raporturile de putere, analizate instituţiile fundamentale şi reparate disfuncţionalităţile. Nu în ultimul rând, ar mai trebui reformată şi clasa politică. Din păcate, e prea târziu. „Too late", după cum spunea Emil Boc în engleză, fericit că a scăpat de bătaia promisă de Ponta." - conchide Ion M. Ioniţă.