Revista editorialelor, 18 martie

Oamenii politici sunt, şi astăzi, subiect de analiză pentru editorialiştii ziarelor de la Bucureşti, care comentează (de această dată) nu politica "la vârf", ci arestările şi condamnările din ultima vreme de pe la primăriile din ţară.

"Zodia primarilor" şi "Sezonul primarilor corupţi" se intitulează, oarecum asemănător, textele semnate de Gabriela Ştefan în Gândul şi Călin Hera (Evenimentul Zilei).

Gabriela Ştefan : "Râmnicu Vâlcea, Craiova, Baia Mare - primari, corupţie, închisoare. După sutele, poate miile de dosare penale cu mărunţi funcţionari din administraţie, este un câştig pentru Justiţia română faptul că a reuşit să mai urce o treaptă.

"Pentru că principalul păcat al justiţiei acesta pare a fi, o anumită inhibiţie de a ataca dosarele importante, cele privind persoane cu funcţii importante în politică şi în administraţie".

Iar dacă aceste cazuri de primari sunt semne de însănătoşire a Justiţiei române - încheie Gabriela Ştefan, atunci în curând ar trebui să vedem după gratii şi niscaiva miniştri sau parlamentari.

Editorialistul Evenimentului Zilei, Călin Hera îşi începe textul de astăzi cu 3 enunţuri de necontestat. Hoţia nu are culoare politică.

Hoţia nu are legătură cu performanţa politică. Hoţia are legătură cu politica. Toată lumea ştie că "primarii fură", nu-i aşa?

Doar toată lumea spune : "Nu contează dacă fură, câtă vreme mai fac câte ceva şi pentru oameni!" Ştiam că mulţi numiţi sau aleşi caută să-şi facă plinul, cât mai temeinic. A ajunge într-o funcţie publică este o cale sigură spre îmbogăţire.

Călin Hera nu pare prea optimist, după arestarea de la Craiova şi condamnările de la Râmnicu Vîlcea şi Baia Mare, pentru că îşi încheie editorialul astfel : "În multe alte cazuri hoţul neprins e negustor cinstit. Sau are un avocat bun, deci poate să mai candideze o dată".

Dar, până la urmă - întreabă Adrian Halpert în Adevărul, cât de reprezentativă este clasa politică pentru societatea românească? Ne place să răspundem categoric : deloc!

Este însă un fals mit să spui că sunt, de o parte a baricadei, câteva sute de mii de oameni răi (politcienii adică, fie ei primari, miniştri, parlamentari), iar de cealaltă parte restul milioanelor buni, dar prost conduşi (adică noi). Nu.

Ei suntem noi, iar ei sunt aşa cum suntem şi noi, unii mai buni, alţii mai răi. E un clişeu să spui că fiecare popor are conducătorii pe care îi merită. Dar, vai! - încheie Adrian Halpert, este atât de adevărat...