Revista editorialelor, 17 noiembrie

Tensiunile din Poliţie (după crima de la Piatra Neamţ) şi politica românească (mereu agitată) sunt subiecte de analiză pentru editorialiştii ziarelor centrale.

Fără protecţia şi chiar complicitatea poliţiei, clanurile interlope şi găştile de cartier (două realităţi care ameninţă direct siguranţa cetăţeanului de rând) nu ar fi crescut precum voinicul din poveste - scrie Gabriela Ştefan în Gândul. Fenomenul e cunoscut iar recentul asasinat de la Piatra Neamţ nu aduce nimic nou din acest punct de vedere. Nu ne aşteptam însă ca această complicitate să fie proclamată public, plânsă în direct de şeful poliţiei din Neamţ într-o conferinţă de presă. Speram la puţină decenţă, să-şi ţină pentru ei combinaţiile, şmenurile, prieteniile, nu să ni le arunce în faţă arătând o dată în plus că nu le pasă decât de legea lor care nu are nimic comun cu legea care ni se aplică nouă.

La fel de şocantă şi de indecentă - mai scrie Gabriela Ştefan - este şi reacţia de solidarizare a şefilor de post din judeţ. Mie mi se pare - încheie jurnalista - că poliţiştii din Neamţ nu se solidarizează numai cu şeful lor ci şi cu simpatiile şi ideile acestuia. Ceea ce este foarte grav.

Cu textul lui Laurenţiu Mihu din România Liberă traversăm în aria politică. Editorialistul insistă, cu argumente, pe faptul că lumea se mişcă, în jurul nostru, cu o viteză fără precedent, că economia mondială trece prin reevaluări istorice. În vremea asta, ce se întâmplă la Bucureşti?

Laurenţiu Mihu : "Crizele cu miză joasă dintre Putere şi Opoziţie şi deruta care distorsionează direcţiile economice sunt principalele caracteristici ale politicii interne a României. Lui Victor Ponta, Ion Iliescu şi Crin Antonescu le este suficient să gratuleze şi să se gratuleze cu epitete de cartier şi nu par mişcaţi că se îndepărtează cu viteza luminii de interesele poporului, care aşteaptă de la Opoziţie, acum mai mult ca oricând, alternative viabile la marasmul cotidian. De cealaltă parte, Emil Boc şi Traian Băsescu vâslesc în ape mici şi suficient de tulburi. Randamentul lor este pe măsură - mai zice editorialistul : barca numită România petrece mai mult timp eşuând pe bancuri de nisip decât înaintând spre gura de vărsare în mare".

În editorialul său din Adevărul, Ion M. Ioniţă constată, în notă ironică : "Specialiştii de la NASA s-au fălit în toată presa mondială că au descoperit o gaură neagră la vreo 50 de milioane de ani-lumină depărtare de Pământ. Mare şmecherie. Ia să fi orientat ei telescoapele spre România, atunci să fi văzut descoperire senzaţională!"

Şi editorialistul enumeră. Legea educaţiei : asumată, apoi asumare neconstituţională, iar acum asumare neconstituţională... reasumată. Cui îi pasă? Parlamentarii guvernului votează legi pe care ar fi trebuit să le respingă pentru că a făcut unu' greşit din deşt. Ei, şi? Comisia de buget-finanţe a Senatului respinge acordul cu FMI! Şi ce dacă, dau turcii? Sau, mai nou, într-un judeţ, şeful poliţiei plânge în direct la televizor de jalea unui cămătar împuşcat. Nu se pune, n-aţi vazut?, toţi şefii de post îl susţin pe iubitul comisar.

Stimaţi cercetători americani, britanici sau japonezi - revine Ion M. Ioniţă. Nu vă mai irosiţi timpul degeaba cu tot felul de găuri negre! Unde aţi pomenit în galaxia noastră ceva mai spectaculos, mai imprevizibil, mai aberant şi mai de nepriceput decât planeta numită România? E haosul total, suficient prin el însuşi. E haosul negru.