Revista editorialelor, 17 iunie

Pe cine mai urâm astăzi - îşi intitulează editorialul din Gândul, Florin Negruţu. Suntem vecini cu criza de nervi. Suntem febrili, agitaţi, gata oricând să punem la punct, să beştelim, să luăm de guler. Ne-am întors în timp cu 20 de ani, când neamurile nu-şi mai vorbeau din pricina antipatiilor politice. Avem o mare disponibilitate la ură. Pe Traian Băsescu, ura l-a scos preşedinte de două ori. Efect de bumerang: astăzi, ura faţă de Traian Băsescu le umflă unora pânzele electorale, iar altora le saltă ratingului. Specialist în canalizarea urei - mai scrie Florin Negruţiu, domnul Băsescu este acum într-o situaţie dificilă. În ultimii ani, i-a luat pe toţi la rând: subiecţii urii au fost parlamentarii, mogulii, comuniştii, Ion Iliescu,, tonomatele, bogaţii, graşii cu pensii şi salarii nesimţite. I-a cam epuizat. Pe cine o să dea vina acum când lumea se va lămuri în sfârşit, că tăierea pensiilor şi salariilor se face şi că este doar începutul unui lung lanţ de sacrificii? Răspunsul parţial l-a dat chiar domnul Băsescu într-o şedinţă recentă de la PDL: "vina aparţine miniştrilor sabotori".

Sabina Fati scrie în România Liberă: "PDL, păcălit la Teo Show". PDL nu poate încă deosebi veştile bune de cele proaste, de aceea se bucură că moţiunea nu a dărâmat Guvernul şi nu observă că opoziţia înaintează încet, dar sigur, în propriile ape teritoriale. Parlamentarii democrat-liberali evadează, se lasă cumpăraţi sau îşi fac pârtii mai sigure în partidele care au şanse să câştige următoarele alegeri. PDL alunecă pe toboganul crizei economice mai repede decât calculase Traian Băsescu şi înainte ca oamenii preşedintelui să facă schimbările necesare în partid. La moţiunea de cenzură de marţi, PDL a descoperit că nu mai are majoritatea de partea sa, dar nu a înţeles că poate pierde partida înainte de vreme, că opoziţia e hotărâtă să îl distrugă pe Traian Băsescu şi să nimicească toate icrele depuse de el în partid. PDL derapează pentru că nu aduce în Guvern specialişti care să poată vorbi despre viitorul previzibil în termeni rezonabili, mai scrie Sabina Fati.

Sindicalistul Costin şi promisiunea lui Isărescu - se intitulează editorialul semnat de Emilian Isailă din Adevărul. Singura asemănare dintre cei doi e aceea a vechimii. Amândoi lucrează în domeniile respective de la începutul anilor '90. Aici se opresc asemănările. Amândoi au ieşit la rampă ieri, după căderea moţiunii de cenzură. Dumitru Costin - şeful Blocului Naţional Sindical a anunţat că-şi dă demisia. Plecarea lui cu coada între picioare are legătură cu eşecul mitingului de la Palatul Parlamentului. Costin e convins că în ultima vreme a luptat pentru salariile membrilor de sindicat, dar de fapt, el nu a făcut decât să-i mintă şi să-i ducă la pierzanie. Vreme de 20 de ani, politicienii şi-au bătut joc de români. Guvernul Boc nu face nici o excepţie. Incapacitatea lui de a sprijini în mod direct mediul privat pe umerii căruia stă greul crizei, e descurajantă. A venit ziua plăţii. România nu mai poate rezista într-un mediu economic din ce în ce mai competitiv cu o corupţie endemică şi cohorte nesfârşite de funcţionari susţinute politic.