Revista editorialelor, 17 februarie

Despre retragerea lui Ion Iliescu din PSD, Cristian Tudor Popescu scrie în GÂNDUL, că pentru imaginea exterioară a partidului ar putea fi un lucru bun, dar în plan intern reprezintă o pierdere. În opinia editorialistului, "Ion Iliescu este singurul politician din PSD care are şi convingeri. Ceilalţi au doar interese. Cu limba lui de rumeguş vechi, cu ticurile de activist, dl. Iliescu făcea să se mai audă şi adevăruri supărătoare despre starea partidului dincolo de plasticul discursurilor ipocrite ale mult mai tinerilor săi colegi. Fără Ion Iliescu, asistăm acum la privatizarea PSD. Indiferent însă de cine va câştiga sâmbătă, PSD nu va reuşi să scape de imaginea de "burghezie roşie" care îi împiedică pe atâţia oameni cu vederi de stânga să-l voteze. Zisa lui Ion Iliescu a fost "Sărac şi Cinstit". Am ironizat-o de nenumărate ori. Acum însă, odată cu plecarea lui, Partidul îşi va pune pe burtă deviza pe care o ţinea în buzunar: "Decât sărac şi cinstit, mai bine şmecher şi bogat". - încheie Cristian Tudor Popescu.

În România Liberă, Eliade Bălan critică noua lege a pensiilor, pe care o consideră "un proiect insuficient fundamentat economic si juridic" şi care, în opinia lui, învrăjbeşte oamenii. "Lansarea pe piaţă a unui document fara sa fie insotit de metodologia de aplicare a generat critici dure la adresa unui guvern insuficient pregatit pentru a sustine cu argumente credibile de ce este nevoie de reformarea sistemului de pensii intr-un moment cand recesiunea l-a atins serios pe contribuabil. In starea in care se afla, pensionarii pot intelege orice, inclusiv faptul ca se iau retroactiv unele drepturi sau ca unele pensii scad. Ce nu explica domnul Boc ar fi de ce s-a ajuns ca mii de oameni sa primeasca o pensie mai mare decat salariul avut si cum a fost posibil ca unele comisii de medici sa puna parafa pe un certificat de invaliditate fals. Nimeni nu a vrut sa puna piciorul in prag pentru a opri tavalugul pensiilor nemeritate. Nici un guvern nu s-a ocupat de prevenirea atacurilor la bugetul de pensii. Aceasta nepasare neasumata si nesanctionata de nimeni se regaseste astazi in fragilitatea unui sistem de pensii tinut pe linia de plutire cu bani luati cu imprumut de la FMI." -apreciază Eliade Bălan.

În ADEVĂRUL, Andrei Pleşu scrie despre frica la români. "Nu e zi să nu fim intoxicaţi de „informaţii" spectrale privind fie realitatea imediată, fie realitatea continentală sau planetară, fie cea cosmică. În această vicioasă înclinaţie, beneficiem de sprijinul nepreţuit al presei, care capitalizează eficient pe seama angoaselor noastre. Ţara e năruită. Mâine-poimâine ne vom da la cap unii altora sau vom emigra pe altă planetă. „Vrei să spui că totul e în regulă? Că exagerăm când spunem că lucrurile merg prost?" - vor protesta unii şi alţii pe agitatul meu forum. Nu. Ştiu că ţara se bâlbâie şi că vremurile sunt grele. Dar nici psihologia drobului de sare nu ajută. Şi nici obiceiul de a pune frică peste frică, de a înrăutăţi răul şi de a urâţi urâţenia, oricât rating ar aduce acest obicei. O singură frică pare să fi dispărut cu totul din lumea noastră: frica de Dumnezeu, în care trăiau, nu de mult, înaintaşii noştri. Iar când frica de Dumnezeu dispare, toate celelalte frici, mici şi mari, invadează scena în devălmăşie." - incheie Andrei Pleşu.