Revista editorialelor, 16 august

Marius Niţu scrie în Gândul despre reacţia publicului la discursul de ieri al preşedintelui, ţinut de Ziua Marinei, citez: "Traian Băsescu a fost huiduit şi fluierat la Constanţa. Nu e un motiv de bucurie nici pentru preşedinte, nici pentru adversarii săi politici. Huiduiala a fost una uşoară, amestecată, ca un şpriţ de vară.

De fapt, Traian Băsescu nu obţinea nicio reacţie dacă nu ţinea morţiş să fie jucător până la capăt. A fost Ziua Marinei, lumea venise la spectacol, voia să vadă navele, marinarii în alb, ancorele de flori, ridicarea marelui pavoaz, venise să-l admire pe zeul Neptun, n-avea treabă cu Zeus care era dintr-o altă mitologie.

Atmosfera asta de weekend a fost făcută praf de preşedinte cu un discurs politico-economic angajant, presărat cu îndemnuri mobilizatoare: "Aşa cum militarii forţelor române au acceptat sacrificiile generate de criză, la fel ar trebui să facă fiecare român".

Oricum, micul cor de fluierături a provocat agitaţie şi în tabăra cealaltă. UNPR crede că PSD a încercat "să deturneze" sensul zilei de 15 august, fluierându-l pe preşedinte, pentru că cel care nu aplaudă e automat adversar. Între Băsescu şi inamicii lui Băsescu nu mai încape nimic. Nici măcar o fluierătură apolitică, spontană şi pornită din inimă." - încheie Marius Niţu.


În editorialul semnat în Evenimentul Zilei, Mircea Marian scrie că "schimbarea executivului, în acest an, ne-ar aduce mult circ, dar pâine deloc. Cine vine după Boc? Un premier lipsit de sprijin politic nu va reuşi să facă schimbări importante." - apreciază editorialistul care confirmă că şi el este nemulţumit de "populismul acestui executiv, care nu se mişcă decât după ce ia şuturi în spate de la FMI.

Totuşi, sunt şi câteva lucruri bune care s-au întâmplat în 2009 şi 2010. Sistemul unic de salarizare reprezintă o reformă despre care, acum câţiva ani, politicienii nici nu îndrăzneau să vorbească. La fel şi uniformizarea sistemului de pensii. Vor urma şcolile, sper. Ar trebui să descentralizeze şi poliţia. O veste bună este că guvernul ar vrea să modifice rigida legislaţie a muncii şi să se atingă de sacrosanta lege a sindicatelor.

Pe scurt, se face puţină reformă, dar mai bine decât nimic. Boc nu va fi niciodată un mare reformist, precum Margaret Thatcher. Dar cred că guvernul său poate fi reparat şi repus pe şine, după ce scapă de câţiva dintre eternii miniştri proveniţi din nomenklatura PDL." - este concluzia lui Mircea Marian.

"Ce poate aduce ascensiunea politică a lui Dan Diaconescu?" - se întreabă Ovidiu Nahoi, în Adevărul. "Trăim o criză nu doar a economiei, ci mai curând a politicii şi a moralei. Iar răspunsul la impasul prin care trecem este, deocamdată, doar căutarea Elodiei în spaţiul politic. Dar unde sunt intelectualii? Unde sunt profesioniştii? Unde sunt bogaţii cu conştiinţă? Unde e reacţia viguroasă a societăţii civile? Dar a clasei mijlocii? Mai suntem, oare, o societate, mai păstrăm legăturile umane şi de solidaritate dintre noi? Sau ne-am transformat doar într-o adunătură de privitori tembeli la televizor?

Otevizarea politicii nu va putea izola România, precum ar fi făcut-o vadimismul acum zece ani. Ea face altceva: o aruncă într-o imensă ruşine. Ruşinea de a nu fi capabili de reacţie, nici măcar în momentele cele mai grele ale existenţei noastre comune." - conchide editorialistul.