Revista editorialelor, 14 octombrie

Protestul angajaţilor de la finanţe este analizat de jurnaliştii-comentatori în editorialele din ziarele zilei.

Revolta angajaţilor din Ministerul de Finanţe poate fi comentată pe două paliere, scrie Liviu Avram în Adevărul. Primul dintre ele se referă la stimulente. Modul total arbitrar şi clientelar de acordare a acestora - zice editorialistul - făcea din funcţionari un fel de vasali ai şefilor direcţi, iar lipsa de transparenţă a criteriilor ducea la aberaţii flagrante, un consilier de ministru putea câştiga semnificativ mai mult decât un angajat operativ, care chiar trudeşte să strângă taxe şi impozite.

Cel de-al doilea palier de comentariu se referă la sindicate. Indiferent cum s-a născut revolta, spontan sau nu, ea în sine reprezintă dovada rupturii adânci dintre liderii de sindicat şi cei pe care ar trebui să-i reprezinte. Sindicatele, consideră Liviu Avram, n-au reuşit să colecteze instituţional protestele, poate justificate, ale salariaţilor din Finanţe şi să devină un partener credibil de dialog cu Guvernul, ba chiar de presiune.

Crisitian Tudor Popescu vede în protestul de la Finanţe un nou episod al disoluţiei autorităţii în România. Ziaristul scrie în Gândul că ministrul o şterge, şeful ANAF le spune, cocoţat pe un scaun, ridicol, huiduit de toţi, că n-au decât să aştepte hotărârea Parlamentului, nimeni nu e în stare să discute cu protestatarii. Iar aceasta este consecinţa faptului că, avid de autoritate, crede Cristian Tudor Popescu, preşedintele Traian Băsescu a pulverizat sub el chiar orice urmă de autoritate.

Într-ul alt editorial de astăzi, pe alt subiect, preşedintele îşi atrage însă aprecieri. Ce vrea Angela Merkel de la Traian Băsescu?, întreabă Vlad Stoicescu de la Evenimentul Zilei. A spus-o limpede, într-un mesaj care ar fi meritat o analiză amplă. "Obiectivul nostru este să rezolvăm conflictul dintre Moldova şi Transnistria, iar România poate juca un rol important aici". Cancelarul german sugerează României să recunoască Pactul Ribbentrop-Molotov, la şapte decenii de la semnarea lui - crede Vlad Stoicescu. Un tratat de frontieră cu Moldova exact asta ar însemna fixarea graniţei de pe Prut în condiţiile istorice trasate de înţelegerea ruso-germană.

După ce Merkel a vorbit, Băsescu a preferat să tacă, continuă jurnalistul. Pe un tratat de frontieră cu Moldova, Traian Băsescu nu-şi va pune semnătura, indiferent de presiunile Germaniei, o ţară legată de Rusia prin nenumărate interese energetice şi strategice. Domnul Băsescu nu vrea să intre în istorie - încheie Vlad Stoicescu - braţ la braţ, alături de Viaceslav Molotov şi Joachim von Ribbentrop.