Revista editorialelor, 14 mai

Rodica Ciobanu cere, din Gândul, o săptămână de tăcere.

"Cum ar fi dacă politicienii ar tăcea timp de o săptămână? Să nu se arate la televizor, să nu deschidă gura în niciun microfon, să nu se caţere pe nicio tribună, să nu sufle în nicio portavoce, să pretindă că, vreme de şapte zile, nu există.

Ce linişte binefăcătoare s-ar lăsa peste ţară, cum s-ar purifica aerul de emanaţiile ipocrite şi demagogice, cum ni s-ar oxigena, în fine, creierele ca să putem gândi limpede!

Fiindcă, dacă este ceva mai rău decât criza, acela este faptul de a-i auzi vorbind" şi editorialista dă câteva exemple de astfel de vorbitori neosteniţi şi apoi încheie astfel: "Poate că, în săptămâna în care politicienii tac, se găsesc să vorbească nişte oameni oneşti, competenţi, care ştiu ce este de făcut. Altfel, ar putea să şi urle că nimeni nu i-ar auzi."

"Guvernul incapabil, prin cifre" - este titlul editorialului semnat de Dan Constantin în Jurnalul Naţional.

"Traian Băsescu are convingerea că doar soluţia lui este cea corectă.

"A greşit de multe ori grav în aprecierea deciziilor, încât avem voie măcar să ne îndoim de corectitudinea măsurilor asumate în faţa FMI.

"El a trimis în derizoriu alte propuneri, considerând că, "fără cifre", ele sunt neserioase.

"De ce nu poate să accepte realitatea? Incapacitatea administrativă şi politică a Cabinetului condus efectiv de Băsescu ar putea să fie un motiv de suspendare, de decădere din funcţie.

"Preşedintele spunea că un criteriu de menţinere a siguranţei naţionale este chiar buna guvernare. Or, ceea ce se află acum la vârful României atacă însăşi stabilitatea ţării.

"Constituţia stabileşte că România este un stat social. Măsurile dorite de Traian Băsescu ghilotinează statul social, aruncă ţara în mizerie, iar haosul devine o stare indusă cu deliberare de un mandat iresponsabil", încheie Dan Constantin.

"Călătoriile lui Boc se apropie de sfârşit", îşi intitulează Emilian Isăilă editorialul din Adevărul.

"Politicianul Emil Boc nu a avut o viaţă uşoară ca prim-ministru. Nu era programat să ajungă şeful executivului.

"A fost primul premier de după 1990 doborât de o moţiune de cenzură, în octombrie 2009. Boc a rezistat aproape doi ani şi a condus România prin mijlocul unei crize grave - economice şi morale.

"Acum a ajuns la sfârşit. Nu a fost un premier bun pentru simplul motiv că nu a avut autoritate. De ce? Poate din cauza faptului că a decis să fie omul preşedintelui până la capăt. Toată lumea va răsufla uşurată când Emil Boc îşi va da demisia.

"Nu va face faţă tăvălugului protestelor pornite de sindicate. Dar nimic nu se va rezolva prin plecarea lui. România va rămâne tot o ţară greşit construită."