Revista editorialelor, 14 ianuarie

Actorii de pe scena politică românească se află şi astăzi, în ziarele de la Bucureşti, sub tirul criticilor editorialiştilor. Opoziţia vrea puterea pentru privilegii şi avantaje, guvernanţii conduc protejându-şi clientela - acuză jurnaliştii-comentatori.

Nici nu a anunţat bine încheierea alianţei cu Partidul Conservator, că preşedintele liberal Crin Antonescu s-a şi pomenit cu o rezistenţă serioasă în mijlocul liderilor partidului, ceea ce a produs o crăpătură vizibilă în porţelanul unanim de altădată - scrie Mircea Cărtărescu în EVENIMENTUL ZILEI. Şi din oroare faţă de grotesca alianţă, şi din vechi resentimente, câţiva membri de marcă ai partidului au votat împotriva politicii liderului lor.

Nu dau prea mulţi bani pe PDL-ul lui Boc - zice Mircea Cărtărescu - dar susţin mai departe că locul PNL este totuşi lângă acesta şi lângă maghiari, nu lângă PSD şi PC. Stânga este, în acest moment, cu mult mai nocivă decât dreapta.

La alianţa dintre liberali şi conservatori şi la foarte posibila apropiere a social-democraţilor de această construcţie se referă şi Cristian Câmpeanu în ROMÂNIA LIBERĂ. Nu este nicio surpriză că deşertul politic al României s-a (re)unificat pentru a reface majoritatea de 85% a lui Iliescu din '90. Dar asta nu este o problemă. România a văzut vremuri mai grele şi a avut lideri mai răi decât „Cei trei întru nimic".

Problema reală a României este în partea cealaltă - continuă Cristian Câmpeanu. PDL a avut şansa istorică de a deveni un autentic partid de dreapta reformist, care să construiască fundaţia politică a ţării pe principiile statului de drept, şi a ratat-o. PDL a redescoperit clientelismul la nivel naţional, şi administrează fără scrupule mica găinărie locală. Criza nu a făcut decât să scoată şi mai acut în relief ambiguitatea morală şi cinismul partidului de guvernământ.

În alte două dintre editorialele zilei este abordat subiectul despăgubirilor cerute statului român de Ion Alexandru Ţiriac pentru că a fost reţinut cu ani în urmă şi a avut interdicţie de a părăsi ţara într-un proces în care, până la urmă, a fost achitat. Liviu Avram de la ADEVĂRUL consideră că gestul lui Ţiriac jr., deşi aparent legitim, este de-o aroganţă fără seamăn. Jurnalistul sugerează că în 2004 tatăl lui Ţiriac jr., omul de afaceri Ion Ţiriac ar fi intervenit în favoarea fiului său pe lângă preşedintele de atunci Ion Iliescu.

În fine, Gabriela Ştefan scrie, în GÂNDUL, că demersul lui Ţiriac jr. scoate la suprafaţă din nou nenumăratele probleme ale justiţiei din România. Judecătorii şi procurorii noştri produc un număr mult prea mare de dosare prost făcute, fără probe sau cu probe insuficiente, iar toate despăgubirile pentru aceste erori judiciare sunt plătite de noi toţi şi nicidecum de magistraţii care arestează înainte să condamne.