Revista editorialelor, 12 ianuarie
Editoriale din Gândul, Evenimentul Zilei şi Adevărul.
Articol de Costi Dumăscu, 12 Ianuarie 2011, 08:55
Editorialiştii şi comentatorii ziarelor centrale scriu astăzi despre Alianţa de Centru-Dreapta dintre liberali şi conservatori : ce resorturi au făcut posibilă noua construcţie şi ce şanse are aceasta.
N-am să înţeleg niciodată obsesia politicianului de a avea şi el o televiziune - scrie Florin Negruţiu în Gândul. De pildă dl. Antonescu. Domnia sa n-a reuşit să explice coerent, nici măcar în propriul partid, raţiunea politică a înfrăţirii cu conservatorii.
Avantajul pe care-l va avea dl. Voiculescu e clar - garanţia rămânerii în Parlament. Dar ce oferă în schimb? O tribună media de pe care dl. Antonescu îşi va face vocalizele? Păi era până acum dl. Antonescu boicotat de Antene? Şi-ar fi schimbat televiziunea d-lui Voiculescu opţiunea anti-Băsescu dacă nu se făcea alianţa? Părerea mea - mai zice Florin Negruţiu - este că dl. Antonescu a plătit pentru ceva ce oricum avea gratis.
Vladimir Tismăneanu crede, în Evenimentul Zilei, că în Alianţa de Centru-Dreapta valori incompatibile se regăsesc sub umbrela unui oportunism devastator. Oamenii aceştia pot efectua orice salturi mortale, pot trece de la dreapta la stânga şi viceversa fără frământări, fără agonii morale, fără introspecţii, fără o minimă nevoie de mărturisire publică a propriilor motivaţii.
Mai departe, Vladimir Tismăneanu reaminteşte că preşedintele liberal, Crin Antonescu este unul dintre puţinii politicieni români de mare vizibilitate care a semnat, în 2008, "Declaraţia de la Praga privind contiinţa morală europeană şi comunismul" şi se întreabă : ce simte acum Crin Antonescu în comasata alianţă cu un trust de presă şi un ziar care au ca scop negarea trecutului totalitar şi reabilitarea securiştilor? Este ceea ce eu numesc omul-magician - încheie Vladimir Tismăneanu - iluzionistul de serviciu care scoate porumbei, pisicuţe, şoricei şi iepuraşi din pălărie.
Textul de astăzi din Adevărul al lui Andrei Pleşu se intulează "Bâlciul naţional" şi se referă la întreg peisajul tele-vizual românesc. Seară de seară, ziariştii şi politicienii se îngrijesc să întreţină un spectacol de cabaret mediocru, cu mare cheltuială de vorbe: ironii de doi bani, bârfe, sudalme, lamentaţii teatrale, „bombe" cu rating, indignări electorale, râcă politică, birt.
Nu afli nimic consistent, nu te confrunţi cu opinii clare şi sobre despre niciuna dintre temele momentului. Te scalzi într-un fel de bolboroseală şuie, care provoacă o specie tristă de râs. Nu-ţi vine să crezi - mai zice Andrei Pleşu - că dezastrul poate fi atât de comic...
