Revista editorialelor, 11 ianuarie
Editoriale din Gândul, Evenimentul Zilei şi România Liberă.
Articol de Costi Dumăscu, 11 Ianuarie 2010, 08:42
Taxa pe fast-food, impozitarea drepturilor de autor şi anchetele anti-corupţie doar anunţate la televizor şi niciodată finalizate sunt subiecte de analiză pentru editorialiştii ziarelor centrale.
Cristian Tudor Popescu, Gândul. Consumatorii de hamburgeri, copane prăjite în motorină şi alte produse nesănătoase trebuie apăraţi de ei înşişi, deoarece se încăpăţânează să nu mănânce produse bio de cel puţin două ori mai scumpe.
M-aş fi mirat - continuă editorialistul - să nu vină destul de repede şi rândul jurnaliştilor să fie vânaţi. Ca şi la McTaxă, guvernul zice că îl roade grija de pensiile celor care lucrează pe drepturi de autor. Ca şi cum mii de actori, cineaşti, arhitecţi, muzicieni, scriitori, jurnalişti s-ar fi bulucit în Piaţa Victoriei urlând : "Vrem pensii!". Remarcabil cinismul cu care distinşii guvernanţi îşi drapează scotoceala după bani în grijă faţă de om.
La impozitul pe drepturile de autor se referă şi Mircea Mihăeş, în Evenimentul Zilei. Guvernanţii - de la primul-ministru la ministrul de finanţe, manevraţi, după cum se spune, de ubicuul Şeitan - chiar nu-şi dau seama în ce capcană intră, venind cu aiureala aplicării CAS pe drepturile de autor? Păi, le spun eu - continuă Mircea Mihăeş. Tocmai au pus piciorul pe cea mai ucigaşă mină antipersonal peste care puteau da. Una la fel de letală ca Roşia Montană, pe care stau cu celălalt picior.
Editorialul lui Gabriel Bejan din România Liberă pleacă de la anchetele anti-corupţie deschise în ultimele zile ale anului trecut şi primele din 2010: Căşuneanu, Voicu, Mazăre. Jurnalistul compară situaţia cu anul 2005 şi anchetele declanşate atunci, care se anunţau spectaculoase. Dar nu am rămas cu aproape nimic din cauzele de corupţie care ne-au fost arătate cu atâta insistenţă la televizor - scrie Gabriel Bejan.
Am văzut doar dimensiunile mitei, dar am aflat că în realitate în România nu există vinovaţi de corupţie. Şi atunci, când auzim din nou că procurorii îi anchetează pe nu ştiu care primar, miliardar sau senator, nu putem răspunde altfel decât : "Ei, şi ce dacă?"
La fel de dezamăgită este şi Gabriela Ştefan de la Gândul, care crede că şansele ca marii fugari - precum Hayssam, Necolaiciuc, Popa sau Beraru - să fie capturaţi şi traşi la răspundere sunt foarte mici. Ei îşi au, însă, rolul lor : periodic sunt scoşi de la naftalină şi prezentaţi la televizor ca o dovadă a perseverenţei şi tenacităţii cu care autorităţile române nu se lasă. Nu se lasă de spectacol.
