Revista editorialelor, 10 iunie

"Dacă în perioada de boom economic, în care economia duduia de-i era şi Chinei ciudă, românii dădeau iama în magazine să-şi ia LCD-uri şi plasme cu credit doar cu buletinul", acum, scrie Victor Rotariu în Gândul, "simt pe pielea lor un altfel de credit: cel cu buletinul de vot." Este vorba de bugetari şi pensionari, cărora Guvernul Boc le-ar fi acordat acest credit, cu bonus spectacole pe măsura televizoarelor cumpărate în trecutul nu foarte îndepărtat.

Ratele pe şase luni vin direct la portofel: un sfert de salariu sau 15% din pensie. "Mediul privat a început să îşi plătească ratele la creditul electoral încă de acum doi ani", prin concedieri şi ajustări salariale, dar nu e exclus, mai scrie în Gândul Victor Rotariu, să plătească şi penalităţi în toamnă prin mărirea taxelor şi a impozitelor.

Speranţa vine în 2012 , e concluzia editorialului. Acesta dintr-un motiv simplu: vor fi alegeri.

În România Liberă, Sabina Fati scrie despre teleopozanţi. A se înţelege liderii din opoziţie şi amicii lor de pe sticlă care, la fel de vinovaţi pentru situaţia României ca şi PDL-ul preşedintelui Traian Băsescu, "caută motive constituţionale, denigrează şi instigă la revoltă". Îndemnul preşedintelui Parlamentului European la solidaritate nu este inutil, ci de prisos, concluzionează Sabina Fati, deoarece "clasa politcă autohtonă e incapabilă să-şi distileze veninul şi să iasă din cercul propriilor interese".

În Adevărul, Adrian Halpert îşi transformă editorialul într-o balanţă: de o parte sunt motivele pentru care moţiunea împotriva guvernului Boc ar trebui să treacă, de cealaltă motivele pentru care Guvernul Boc ar trebui să rămână în picioare. În ce parte înclină balanţa lui Adrian Halpert? Un potenţial răspuns, nu o soluţie, e în titlu:"Jos cu Boc! Şi cine vine?"

În Jurnalul Naţional, scriitorul Tudor Octavian observă că "piaţa de carte e controlată de tot felul de clasamente valorice de interes pur comercial". "100 de oraşe care trebuie vizitate", "7 trepte către fericire", "3 metode de a face bani repede" sunt doar câteva titluri citate de Tudor Ocatavian care au căutare în rândul citirorului modren. Problema e că, dacă editorii şi autorii acestor cărţi ar anunţa criteriile după care s-au ghidat, e posibil ca titlurile să nu mai sune atât de frumos, iar lucrarea să nu se mai vândă atât de bine. Cum v-ar suna, de pildă, "1518 filme care trebuie văzute într-o viaţă?". Prin urmare, cine e atotştiutorul care măsoară valoarea? "Cultura impune repere, nu bariere şi graniţe", concluzionează Tudor Octavian.