Revista editorialelor, 1 iunie

Grevalionul îşi intitulează astăzi editorialul său din ziarul Gândul, Marius Niţu.

Greva generală a fost mai mult decât un eşec, a fost un spectacol de prost gust.

Nişte gardieni din penitenciare au fluierat, sirenele unor ambulanţe au sunat, câteva sute de pensionari au urlat.

Şi cam atât. În loc de mult trâmbiţata acţiune, am avut parte de un fel de Eurovision sindical, unde fiecare a cântat ce a ştiut pe limba lui.

Învăţământul trebuia să fie coloana vertebrală a protestului, liderii profesorilor se jeluiesc zilnic la TV, dar au făcut grevă doar câteva şcoli care au ajuns la concluzia că asta e o metodă bună de a-şi prelungi week-end-ul.

Funcţionarii din primării au făcut grevă asigurând "urgenţele", CFR-işti au renunţat, metroul nu s-a corelat şi face grevă azi, iar vameşii care au închis punctele de trecere ale frontierei şi-au scurtat protestul cu trei ore.

Sabina Fati scrie în editorialul său din România Liberă despre bugetari şi tradiţia supunerii.

Din comoditate sau poate din frică, românii preferă să se enerveze acasă nu în faţa guvernului.

Românii nu au o tradiţie a protestelor sindicale şi au preferat de-alungul istoriei, consideră Sabina Fati, atmosfera liturgică a vocilor scăzute, aranjamentele de culise şi intrigile: săracii au fost prea săraci pentru a şti să se apere, iar elitele au învăţat din istorie că trădarea e mai puţin costisitoare decât revolta, mai scrie editorialista.

"Nişte bugetari" îşi intitulează editorialul din Adevărul, Sabin Orcan.

Anul acesta vor rămâne fără slujbe "nişte bugetari". Câţi? Nu ştim.

Întâi, pentru ca actuala guvernare se fereşte să pronunţe cifre exacte, contrazicându-se de la ministru la ministru.

Cât despre opoziţie, ea are întotdeauna tendinţa de a exagera situaţia din rău în mai rău.

Face parte din rolul său democratic să urâţească prezentul şi să ne promită un viitor frumos şi luminos.

Evident cu condiţia să ajungă la putere.

Pentru guvernanţii de azi şi de ieri, victimele crizei sunt "nişte bugetari".

Adică, o masă amorfă de oameni pe care au descoperit că nu mai au cu ce să o plătească.

Măsura e minunată, dar punerea ei în practică va fi catastrofală, fiindcă mi-e greu să cred căvor fi disponibilizaţi prietenii şi partenerii,clienţii, nepoţii, fiii şi fiicele, şmecherii care taie fruntză la câini pe banii noştri, mai scrie Sabin Orcan.

Ei îi vor găsi mereu un culcuş sub pulpana generoasă a guvernanţilor, care vin şi pleacă.

Primii pe lista neagră vor fi tot amărâţii de funcţionari de la ghişeul de colectare a taxelor din Crăcănaţi, profesorii, medicii şi asistentele din Poplaca şi de ce nu poliţiştii din Copăceni.

Fiindcă aşa se fac reformele la români: încep nu "nişte" şi se termină cu "ăia", conchide editorialistul.