Revista editorialelor, 1 iulie

De azi românii simt că în ţară e criză, scrie în editorialul pe care-l semnează în Gândul, Victor Rotariu.


Prietenia fragilă din interes dintre BNR şi guvernul Boc a fost ruptă unilateral de Banca Centrală.

În timp ce românii se agită în stânga şi-n dreapta pentru a face rost de lei, pe care-i să-i schimbe cât mai rapid în euro, şi cursul urcă la câte un nou maxim istoric în fiecare zi, BNR stă şi se uită la ce se întâmplă pe străzi de după perdea.

Dacă până acum guvernatorul era considerat de majoritatea românilor apărătorul neînfricat şi neostenit al leului, în acest moment, mulţi îşi îndreaptă privirea acuzator spre Banca Centrală şi arată cu degetul ameninţător spre cel care nu îi salvează şi acum.

BNR este acuzată că nu-şi mai face treaba aşa cum şi-a făcut-o până acum, deşi nu este treaba ei să ţină cursul.

Puterea leului este dată de puterea economiei româneşti, Banca Centrală intervine, cel puţin aşa susţine ea, atunci când consideră că este nevoie să o facă, respectiv, atunci când crede că leul este fie prea puternic, fie prea slab în comparaţie cu mersul economiei.

Mai mult decât atât, însuşi guvernatorul a declarat în repetate rânduri că scopul suprem al BNR este inflaţia nu cursul.

Decesul ANI: "călăul şi victima", scrie Sabina Fati în România Liberă.

Gyorghy Frunda a preluat rolul de strateg al anulării Legii ANI, după ce fusese măcelărită de Curtea Constituţională şi apoi peticită de Camera Deputaţilor.

Şeful ANI a declarat că senatorul UDMR a legiferat în interes personal, sugerând că Gyorghy Frunda are motive serioase să lase Agenţia naţională de Integritate fără atribuţii.

Acum două luni şi jumătate au apărut informaţii că ANI cercetează averea senatorului UDMR, care ar avea sume importante de bani greu de justificat.

Frunda s-a opus la început înfiinţări agenţiei, apoi, a fost unul dintre cei mai activi politicieni pe baricada luptei împotriva confiscării averilor care nu pot fi justificate.

La votul din Senat pentru modificarea legii ANI şi reducerea ei la tăcere, Gyorghy Frunda a câştigat după ce i-a jucat pe degete pe colegii săi de la PDL.

Fără să aibă nici un plan pentru menţinerea atribuţiilor agenţiei, democrat-liberalii s-au înghesuit în turmă să adopte proiectul gândit de senatorul UDMR.

Gabriel Gachi îşi intitulează editorialul din Evenimetul zilei : Manual de ucis monstrul birocratic.

Guvernarea devine mai mult o profesie vocaţională decât o afacere.

Să reformezi sănătatea, să restructurezi statul şi să faci investiţii publice cu bani puţini sunt chestii de talent şi perseverenţă.

Ca politician, ca baron local, ca director de minister trebuie să fie chinuitor să te obişnuieşti cu asta, e ca şi cum ai fi obligat să exersezi patru ore pe zi la vioară.

Iluzia unei guvernări mesianice e un subiect închis. Odată cu experienţa actuală a guvernării Boc-Băsescu, putem spune că le-am încercat pe toate.

Am trecut prin experienţele Văcăroiu, Ciorbea, Năstase, Tăriceanu.

Şi toţi au sfârşit prost, pe toţi i-am aruncat în abisul sondajelor, crezând că următorii ne vor salva.

Avem însă o singură clasă politică întinsă ca aluatul în tavă şi în care incompetenţa şi corupţia sunt uniform distribuite.

Banii s-au terminat şi încă ceva: nu are cine să ne ajute, mai scrie Gabriel Gachi.