Regiuni şi comune poloneze, mai puternice decât guvernul central

România este în plină dezbatere privind regionalizarea. Polonia a început acest proces în 1999, şi a avut ca principală ţintă descentralizarea.

Însă polonezii spun că după 14 ani încă mai este loc de reforme şi de o descentrlizare şi mai puternică, inclusiv ca să se adapteze noilor criterii de cheltuire a banilor europeni pe care le va aduce viitorul buget al UE.

Legile reformei administrative din Polonia din 1999 au introdus nu doar noi diviziuni teritorial-administrative, de 3 tipuri, dar au reprezentat, în primul rând, o schimbare radicală a întregii organizări a statului.

Această reformă a avut ca scop schimbarea întregului aparat administrativ şi o distribuire mai eficientă a competenţelor şi responsabilităţilor.

Cetăţenii sunt statul

Principiile care au stat la baza reformei administrative în Polonia sunt exprimate chiar în Constituţie, respectiv principiul subsidiarităţii, adică deciziile privind cetăţenii trebuie luate de organisme administrative cât mai apropiate de aceştia, principiul descentralizării adică deciziile privind politica locală trebuie luate pe plan local şi principiul autoguvernării implicite, adică autorităţile locale au automat acele competenţe publice care, prin lege, nu ţin de alte autorităţi.

La prima vedere avem senzaţia de fragmentare, dar, tot în Constituţia poloneză e trecut clar principiul unităţii statului, adică administraţia locală nu poate adopta acte cu valoare juridică şi funcţie de lege organică.

După cum a explicat, juristul Jerzy Stepien unul dintre părinţii reformei administrative poloneze, tot procesul a avut ca scop să facă din cetăţeni cea mai importantă parte a statului, de unde şi cele mai multe atribuţii oferite comunelor, cele mai mici unităţi teritoriale.

"Comunele au personalitatea juridică şi au bugete proprii, fără acestea nu se poate vorbi de guverne locale adevărate. De asemenea unităţile administrative deţin proprietăţi, au îndatoriri definite prin lege şi sunt supervizate de la centru doar în chestiuni care ţin de jutiţie.

"Oamenii din comune îşi aleg direct propriile guverne, au proprii funcţionari şi se pot asocia cu alte unităţi administrative”, a spus juristul Jerzy Stepien.

Trei straturi de reprezentare locală

Unităţile teritoriale de bază sunt comunele iar deasupra lor s-au creat încă două niveluri de guvernare locală: powiat şi voievodat.

Un powiat cuprinde cele puţin 5 comune şi cel puțin 100 mii de locuitori.

Ele sunt un fel de judeţe mai mici care completează competenţele la nivel subregional de exemplu în educaţie, mediu, spitale, drumuri şi coordonează activitatea pe plan local a serviciilor specializate.

Drept centre administrative ale powiatelor au fost alese, ca principiu, oraşele care tradiţional au reprezentat centre subregionale de afaceri pentru localnici.

Apoi, în urma negocierilor politice şi a consultărilor cu cetăţenii au fost create 16 regiuni mari, numite voievodate, cu capitale proprii. Iniţial, teritoriul acestora trebuia să corespundă regiunilor istorice, însă criteriile principale au fost cele funcţionale şi economice.

Rolul regiunilor (voievodatelor) este să asigure politici de planificare şi aplicare a strategiilor de dezvoltare economică şi culturală la nivel regional.

Toate aceste unităţi teritoriale au personalitate juridică şi un buget propriu, venituri sub forma unui procent din impozitele statului, colectate pe teritoriul lor, organe de autoguvernare rezultate din alegeri directe.

Efectul acestei organizări a dus la un grad excelent de absorbţie a fondurilor europene, iar comunele poloneze sunt cei mai mari beneficiari ai banilor europeni, a explicat Aleksandra Kwiatkowska, director adjunct în Ministerul Dezvoltării regioanle din Polonia.

"Am decis să creem 16 programe operaţionale regionale care sunt administrate de regiuni iar fiecare regiune are câte o Autoritate de managament a fondurilor europene.

"11 dintre aceste autorităţi de managament au decis să îşi creeze organisme intermediare care să se ocupe în special de antreprenoriat şi de măsuri de inovare”, a spus Aleksandra Kwiatkowska Director Adjunct al Departamentului de Coordonare a Programelor Regionale şi Digitalizării din Ministerul Dezvoltării Regionale din Polonia .

Mai multă democraţie şi responsabilitate

Deşi un astfel de sistem poate fi complicat de coordonat şi uneori abordările sunt greu de unificat, Aleksandra Kwiatkowska a explicat că numai aşa pot fi alese strategii de dezvoltare care să răspundă nevoilor specifice ale diverselor regiuni.

Consiliile regionale fac şi realizează Planurile Regionale Operaţionale, iar comunele şi aşa numitele powiate, adică asociaţiile de comune, pot aplica singure pentru fonduri europene.

Rezultul a fost o absorbţie a fondurilor europene de 100% în anii 2004-2006 şi aproape 90% în anii 2007-2013.

În plus, puterea pe uriaşă la care guvernul central a renunţat şi a dat-o administraţiei locale, creşte şi gradul de democraţie şi de responsabiliatte de toate părţile, consideră Adam Adusykievicz, preşedintele Fundaţiei pentru Dezvoltarea Democraţiei Locale.

"Învăţăm să fim responsabili pentru deciziile noastre. Când îmi voi alege un primar prost, eu copiii şi soţia mea vom suferi. Învăţăm că participarea la decizii e foarte importantă”, a explicat preşedintele Fundaţiei pentru Dezvoltarea Democraţiei Locale.

Este ceea ce face, a spus Adam Aduszkievicz, ca o o unitate administrativă să aibă cu adevărat cetăţeni nu doar locuitori.