Parlamentul unicameral: istoria unei reforme amânate
De-a lungul ultimilor ani, partidele şi societatea civilă au cerut de mai multe ori reforma sistemului politic. Deciziile şi schimbările au fost însă modeste în comparaţie cu proiectele iniţiale.
Articol de Sergiu Şteţ, Shanghai, 24 Septembrie 2009, 16:46
Problema reformării Parlamentului este în discuţie de mai mulţi ani.
Actualul Parlament este bicameral.
În 2005, preşedintele Traian Băsescu a consultat partidele parlamentare în legătură cu reforma Constituţiei.
Unul dintre scopuri era ca România să treacă la un Parlament unicameral şi să fie redus numărul de parlamentari. Numărul acestora este de 471.
Numărul deputaţilor şi al senatorilor care se cuvin fiecărui judeţ şi municipiului Bucureşti se calculează în funcţie de populaţie.
Partidele parlamentare au căzut de acord să formeze o comisie constituţională care să decidă modificările care ar trebui aduse Constituţiei României.
Până acum comisia nu a fost constituită. O altă rundă de negocieri a avut loc şi după alegerile parlamentare din 2008.
Atunci, PSD şi PD-L (actuala coaliţie guvernamentală) au obţinut o majoritate cumulată în Parlament de aproximativ 70%.
Nici de data aceasta nu s-a avansat pe calea modificării Constituţiei.
Conform Constituţiei, preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.
Pentru a fi valid, un referendum trebuie să înregistreze o prezenţă la urne de peste 50% din populaţia cu drept de vot. Consultarea este considerată aprobată de dacă la întrebarea referendumului au răspuns "DA" peste 50 la sută dintre participanţii la vot.
