Ministrul Economiei, Radu Miruță: România, țară cu resurse rare și strategice, dar fără infrastructura care să le valorifice

Realizator: Mihai Dulgheru - Invitatul ediției de miercuri este Radu Miruță, noul ministru al economiei, în direct acum cu noi prin telefon.

Domnule ministru, suntem într-o perioadă grea din punct de vedere economic, din cauze care ilustrează foarte bine Ziua Depășirii. Ziua Depășirii a fost tema emisiunii mele de astăzi. Noi, oamenii, avem tendința să consumăm resurse fără să ne gândim la consecințe.

Spuneți-mi, vă rog, pentru că sunteți omul cel mai potrivit să răspundă la această întrebare: ce resurse naturale importante are România acum, în 2025, cu excepția cărbunului, pe care nu îl mai exploatăm că este prea poluant?

Radu Miruță: Are grafit, are sare, are petrol, are gaze, are materii prime critice, metale rare, e ţara cred că cu cea mai mare densitate de metale rare. Are, pe latura cealaltă, masă lemnoasă. Are o rețea hidrografică perfectă și pentru irigație și pentru producerea de energie și pentru biodiversitate. Are mare, are munți, are câmpie. Are oameni deștepţi. Nu e o țară săracă, e o țară sărăcită de deciziile pe care reprezentanții companiilor statului român le iau cu privire la gestionarea acestor resurse. Asta e principala problemă, din punctul meu de vedere, ocupând poziția de ministru al economiei, decizii politice care gestionează resursele statului român în dezavantajul statului român. Și asta e situația care mă provoacă să fie schimbată, cu toată rezistența pe care o văd și pe care o bănuiesc.

Da, spuneți-mi, vreau să vă întreb spre sfârșitul intervenției dumneavoastră chestiunea asta, are un ministru pârghiile necesare în România să facă așa ceva? Aveți ca ministru aceste pârghii?

Radu Miruță: Pârghiile nu presupun un unic buton pe care apeși, te duci, te întinzi pe scaun și te întorci peste cinci minute și aștepți că vezi /.../ că rezolva asta. Pârghiile presupun mii de iţe pe care încerci să le controlezi în fiecare zi, pentru ca fiecare să producă o schimbare. Dacă nici ministerul și guvernul nu au aceste pârghii, nu le mai are nimeni. Deci, guvernul, ca un întreg, are aceste pârghii. E atât de stufoasă interacțiunea încât de multe ori pentru implementarea unei decizii trebuie să treci prin mai multe curți, prin mai multe segmente intermediare. Și mulţi dintre coordonatorii acelor segmente intermediare sunt potrivnici. Și acolo e o provocare de gestionare administrativă, pentru a se ajunge la punctul pe care îl ţintești.

Da, discutam cu un alt ministru al dezvoltării, acum cred că mai mult de 15, poate 18 ani, și îmi spunea exact același lucru: "până la Dumnezeu, te mănâncă, sfinții". Spuneți-mi, vă rog, ca să revenim la resursele țării, nu mai departe de ieri, ANRE a acordat autorizația de înființare pentru conductele de alimentare aferente activității de producție de gaze în cadrul proiectului Neptun Deep. Puteți să explicați, vă rog, în câteva cuvinte simple, ce înseamnă Neptun Deep pentru România, cât de important este pentru noi toți ca țară să avem acele resurse?

Radu Miruță: Cu siguranță, s-a descoperit un zăcământ extrem de valoros la 2.000 de metri sub fundul Mării Negre, undeva în zona stațiunii Neptun. Pe baza acestui zăcământ s-au gândit în România anumite schimbări, adică, tranziția termocentralelor de la cărbune la gaze, o industrie energofagă care să aducă plusvaloare, nu doar să vinzi gazul, ci să-l arzi, obținând altceva pentru a avea o valoare adăugată. Însă gazul de pe fundul Mării Negre nu vine wireless la turbina termocentralei. Și trebuie o rețea pe care el să fie transportat. România are parte din această rețea, dar nu o are în integralitate, de la Neptun până la obiectivele acestea. E foarte bine că ANRE a dat decizia asta, Ministerul Energie, că asta nu este sub Ministerul Economiei, mă aștept să se ocupe pentru a vedea aceste lucruri funcționale. Dar dincolo de asta, România este cel mai mare producător de gaz din Uniunea Europeană, dar nu este eficient economic doar să vinzi gazul când e ieftin. România nu are capacitate suficientă de depozitare a gazului, astfel încât să îl bagi în dulap când e ieftin în lume, şi să îl scoţi din dulap când toată lumea are nevoie. Și România nu are o industrie care să utilizeze gaz, astfel încât să producă mai mult. Dacă vreţi, varianta de jos e asta cu producera curentului energiei electrice, dar există industria petrochimică, există industria producerii de sticlă, adică, haideţi să ne mișcăm astfel încât să utilizăm gazul ăsta trecându-l prin producerea unui lucru care costă mult mai mult și aduce mai multă plusvaloare. Aici suntem deficitari. Există o singură companie în România care în unele zile consumă 10% din tot gazul de pe teritoriul României. Imaginați-vă că dacă mai vin trei companiile ca astea, nu e gaz suficient. Și atunci, mediul de afaceri internațional mare se gândește: eu vin în România, că îmi spune ministrul Miruţă să vin, dar n-am gaz.

Radu Miruță: Și atunci, şi Ministerul Energiei, sigur că e responsabilitatea comună a întregului guvern, trebuie să gândească aceste lucruri ca un tot și eu fiind în minister acum nu mai sunt în situația în care să spun că trebuie să se facă. Că lumea o să zică, ești ministru, cine mai aștepţi să facă? Bucata de ANRE, de Ministerul Energiei, adică, de a extrage și de a aduce gazul la poarta unui parc industrial este responsabilitatea Ministerului Energiei. Gestionarea relației economice, atragerea investitorilor, după ce există aceste lucruri, este responsabilitatea Ministerului Economiei. Încercăm să facem lucrurile astea în paralel. Nu să vedem întâi conducta galbenă de gaz la marginea orașului, după care să căutăm investitori. România însă n-are un istoric foarte bun ca fiind o țară de încredere și mulți parteneri internaționali îmi zic: am încredere în tine, Miruţă, dar până la tine mai sunt alţii, nu se știe dacă se întâmplă asta; nu pot să fac un plan de business de miliarde de euro pe promisiunea Guvernului României. Și cam acolo suntem.

Sigur că da, realitatea lui 2025 este că importăm masiv, nu vorbim doar de gaz acum, mergem spre alte resurse, importăm masiv acolo unde putem să producem, deși, exact cum aţi spus și dumneavoastră, avem și resurse, avem și cerere internă, nu avem investiții în procesare și infrastructură, și asta înseamnă pentru noi toți deficit comercial enorm, asta înseamnă că devenim datori pe zi ce trece. Credeți că se poate schimba? Care este soluția pe termen lung? În ce direcție trebuie să mergem și unde este până la urmă mingea, mingea importantă? Pentru că Guvernul, exact cum aţi spus și dumneavoastră, poate să dea niște dispoziții, ministrul dă niște dispoziții, unde se blochează lucrurile, în ce direcție putem să mergem?

Radu Miruță: În primul rând, trebuie să fie niște oameni care sunt considerați în exterior că sunt profesioniști și serioși. Dacă generezi încrederea asta și te duci ca ministru la un partener internațional și îi spui ceva și ai greutate în privirea lui, crezând și generând încredere că ce spui tu așa se va întâmpla, e mai mult decât oricare alt contract. România nu are deocamdată situația asta. În al doilea rând, trebuie un cadru instituțional eficient, fără pile și fără nevoie să dai telefoane pentru a ți se rezolva o problemă. Companiile mari adesea se plâng că este sufocantă birocraţia și că trebuie să ai pile prin toate instituțiile pentru a începe să scoţi fum pe furnalul tău. Aici este o provocare pe care eu o am pentru a crea instrumente în relația cu mediul de afaceri digital. Să poți să îți faci o firmă într-o singură zi, să poți să obții autorizația sau să depui documentație printr-un criteriu digital, pentru că digitalizarea nu doar că scurtează timpul ăsta, dar elimină combinațiile. Nu mai e cineva care bagă în sertar dosarul firmei X, pentru că îi spune un politician să îl țină blocat că este concurență firmei Y. Și atunci eu scot un raport la final de lună și zic: uite, dosarul ăsta a fost aici, altul i-a luat-o în față, e un abuz în serviciu, te duci la pușcărie. Lucrurile astea scot, digitalizarea e cea care scoate ascunzişul din sectar. Și fiind un minister al economiei și al digitalizării, aceasta este preocuparea mea în perioada imediat următoare, la interacțiunea mediului de afaceri, cel puțin pentru crearea unei firme și depunerea documentației, să se întâmple complet electronic.

Spuneți-mi, sunt bani pentru procesul ăsta de digitalizare și cât estimați că poate să dureze o asemenea chestiune?

Radu Miruță: Sunt bani, pentru că sunt bani pentru cloudul guvernamental, adică, avem niște bani pentru a face o rețea de străzi, nu sunt bani pentru a pune casele pe marginea străzilor, dar prima condiție e să ai strada pentru a veni cineva să-și construiască o casă pe o parcelă de la marginea ei. Bucata nu foarte eficientă este că banii ăștia au fost decişi despre cum să fie folosiți. Eu mă nimeresc ministru, sunt în situația în care văd că unii dintre ei nu sunt eficienți și nu sunt deștept cheltuiți, dar nu am posibilitatea să mai schimb ceva pentru deciziile din trecut. Doar pentru proiecte care urmează pot să îmi aduc propria judecată și să decid altceva. Acum, practic, sunt forțat să rămân în cadrul care deja a fost stabilit. Deci, România este în situația în care are un cloud guvernamental și începem să mutăm în cloudul ăsta guvernamental serverul de sub scara finanțelor, care e împăienjenit, îl ducem într-un mediu de unde accesul la informații este mult mai facil și interconectarea cu alte baze de date este mult mai ușoară. Să nu mai fie omul cel care cară dosarul în mână între instituții, ci instituțiile să vorbească între ele pentru a-și obține una alteia informațiile necesare.

Cât estimați că poate să dureze un astfel de proces?

Radu Miruță: S-au mutat 5 aplicații, trebuie să se mai mute încă 25, până la mijlocul anului viitor, deci, e un termen de mai 2026 până la care trebuie să vedem 30 de aplicații mutate acolo. 30 de aplicații nu înseamnă tot, dar înseamnă niște pași în plus față de ceea ce până acum nu a existat.

Sigur, și asta înseamnă poate cozi mai mici la Oficiul Național al Registrului Comerțului, bănuiesc că v-ați lovit înainte să fiți ministru, pentru că veniți dintr-o altă realitate, bănuiesc că știți despre ce vorbesc.

Domnule, ministru, o ultimă întrebare, vă rog, pentru că ați spus o chestiune interesantă foarte, foarte la început. Ați povestit despre metalele rare, exploatăm metale rare, exportăm și exploatăm metale rare în România? Pentru că e o discuție care apare foarte rar în spațiu public. Toată lumea caută litiu acum, toată lumea merge spre stocare de energie în acumulatori și așa mai departe. Există în România industrie de metale rare funcțională sau doar ce am moștenit de acum 30 de ani, un colos cu picioare de lut, care e bine, bine așezat așa și nefuncțional?

Radu Miruță: Dimensiunile sunt infime, aproape că aş spune incomensurabile. Situația metalelor rare este că ne uităm pe o hartă unde vedem foarte multe puncte și știm că Dumnezeu ne-a dat și că acele puncte sunt în pământul României, însă nu suntem în situația ca românii să simtă în propriul buzunar un plus pentru faptul că trăiesc într-o țară cu asemenea bogății. Preocuparea mea este ca cel puțin câteva dintre ele să fie scoase la suprafață, cele care pot fi făcute cu o valoare adăugată foarte mare. Și astăzi vorbim în principal despre grafit, care acum 12 ani era folosit în procese industriale nesemnificative ca plusvaloare. Astăzi, după, 12 ani mai târziu, este limita tehnologiei pentru puterea de procesare în inteligență artificială și iată cum în 12 ani s-a făcut o transformare inimaginabilă, s-a luat Premiul Nobel pentru exfolierea grafitului și obținerea grafenului, care este elementul principal și pentru creșterea capacității de stocare și pentru autonomia mașinilor electrice. Dar bătaia mare nu e doar acolo, bătaia mare este pentru puterea de procesare în zona de inteligență artificială. Noi nu vom avea putere să aducem cele mai mari firme de tehnologie să facă tehnologii în România, e un război deja pierdut acolo, însă noi putem să punem pe masă, stând la masă cu acele firme și arătând că noi avem produsul care îi gâtuiește pe ei. Și asta este ceea ce trebuie să facem. România are grafit într-un singur loc, în județul Gorj, la Baia de Fier. În Europa o singură țară mai are grafit, însă al României este de o puritate mult mai mare. Este un produs care nu a fost valorificat, e provocarea mea să reușesc să valorific acest produs.

Credeți că, e o întrebare personală acum, nu întreb ministrul, întreb inginerul și profesionistul, credeți că o să vedem în 10 ani o fabrică de grafen în România? Ca să nu exportăm grafit pe care alții să-l transforme în grafen, exact ce spuneam mai devreme?

Radu Miruță: Primul pas, e o întrebare cu răspuns condiționat, dacă vom scoate grafitul la suprafață și inițial vom face vreo fabrică de baterii din el, cresc șansele ca după aceea să avem o etapă mai fină de a-l exfolia, procesul de exfoliere nu este unul tehnologic simplu, dar primul pas este să avem produsul pe care trebuie să-l exfoliem, și care acum este în inima munților. Deci, haideți să avem primul pas, o fabrică care să proceseze grafitul în zona asta de baterii, acumulatori, după care, pe măsură ce se dezmorțesc lucrurile acolo, ținta este ca din produsul pe care îl băgăm în baterii să facem o treabă mai deșteaptă din el și să îl exfoliem. Convingerea mea e că se poate, pentru că partea grea pentru un investitor care trebuie să se lupte birocratic cu licențele din statul român este să îi pui pe masă grafitul pe care el să îl proceseze. Noi deocamdată nu suntem în situație asta, avem taraba goală, nu avem produsul brut pe ea. Hai să punem produsul brut acolo și vor apărea oameni la coadă care se vor uita la el și îl vor exfolia.