"Guverne de criză" în România
În perioada post-comunistă, în România au existat două aşa-numite "guverne de criză", conduse de Theodor Stolojan şi respectiv Mugur Isărescu, amândouă formate în an electoral.
07 Februarie 2012, 14:14
Şeful serviciului român de informaţii externe, Mihai Răzvan Ungureanu, a fost nominalizat în funcţia de prim-ministru, după ce fostul premier Emil Boc a anunţat demisia guvernului.
El şi-a motivat decizia prin faptul că o asemenea măsură este necesară "pentru a detensiona situaţia socială şi politică" din România.
Demisia guvernului are loc într-un an electoral, când în România urmează să aibă loc alegeri parlamentare.
În istoria post-comunistă, la Bucureşti au fost formate două aşa-numite guverne de criză, amândouă în an electoral.
Primul a fost cabinetul condus de Theodor Stolojan, iar al doilea de Mugur Isărescu.
Thedor Stolojan a fost numit premier din partea Frontului Salvării Naţionale, iar guvernul său s-a aflat la conducere în perioada 16 octombrie 1991 - 19 noiembrie 1992.
Mugur Isărescu a fost susţinut de Convenţia Democratică, iar cabinetul său s-a aflat la putere în intervalul 22 decembrie 1999 - 28 decembrie 2000.
Amândoi au fost prezentaţi de către formaţiunile aflate la putere drept "tehnocraţi" capabili să conducă guvernul în perioade economice dificile.
În acelaşi timp, calculele partidelor de guvernământ făcute pentru perioada pre-electorală şi electorală includeau şi o componentă de protecţie a imaginii partidelor care i-au convins să preia mandatul.
Şi Theodor Stolojan şi Mugur Isărescu au fost prezentaţi ca garanţi ai desfăşurării unui proces electoral corect.
Cariera politică angajată a lui Mugur Isărescu a culminat cu depunerea candidaturii la preşedinţie la alegerile din noiembrie 2000, în calitate de "independent susţinut de Convenţia Democratică".
Mugur Isărescu nu a intrat în turul doi al alegerilor prezidenţiale, fiind devansat de Ion Iliescu şi Vadim Tudor.
Stolojan, premierul unei Românii cu o economie fragilă
Theodor Stolojan a fost numit premier după mineriada din septembrie 1991, care a dus la căderea guvernului Petre Roman.
La momentul învestirii, situaţia economică a României era fragilă.
Băncile de stat erau aproape de faliment, ceea ce a determinat adoptarea unor măsuri de recapitalizare.
O altă decizie importantă a fost cea referitoare la liberalizarea preţurilor, dar fără liberalizarea cursului de schimb.
Acest lucru a dus la aşa-numita "confiscare a valutei întreprinderilor", societăţilor comerciale şi a populaţiei, obligate s-o schimbe în lei la un curs fix.
În timpul guvernării sale, inflaţia a continuat să crească vertiginos.
Instabilitatea economică şi financiară a determinat o întârziere a apariţiei investiţiilor străine în România în raport cu alte ţări din fostul bloc comunist.
Politica monetară a lui Mugur Isărescu "a redresat România"
Mugur Isărescu este cel mai longeviv demnitar din România de după 1990.
El a fost numit guvernator al Băncii Naţionale în septembrie 1990 şi ocupă şi azi această funcţie.
După ce a devenit premier, în decembrie 1999, funcţia de la Banca Centrală a rămas vacantă, el recuperând-o după terminarea mandatului de şef al executivului.
De numele lui se leagă un plan economic liberal care a redresat finanţele şi economia, într-o perioadă în care statul s-a aflat foarte aproape de intrarea în incapacitate de plată.
Guvernul condus de Mugur Isărescu a elaborat o strategie economică de aderare la Uniunea Europeană.
